|
|
|
Relaxare si desfatare. Paradisul de acasa
Locuinta este un areal in care omul se simte cel mai in siguranta, permitandu-si luxuri pe care societatea, altfel, i le refuza. Iata de ce, acest loc sacru al individului trebuie tratat cu cea mai mare consideratie.
Este, pe undeva, de bun-simt si de bun-gust sa transformam locuinta noastra potrivit personalitatii noastre si nevoilor profund spirituale. Iar una dintre principalele nevoi ale omului, atunci cand ajunge acasa, este relaxarea.
Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust va propune astazi cateva elemente de eleganta si, in acelasi timp, de relaxare, pentru un camin de poveste.
Nu intamplator, Paradisul este vazut mereu ca o gradina! Unul dintre cele mai la indemana elemente ce pot innobila o locuinta este reprezentat de universul inmiresmat si plin de culoare al florilor.
Sa ne amintim intotdeauna ca un buchet de flori de camp reimprospateaza atmosfera camerei de zi. Ideal ar fi sa avem mai multe buchete, aranjate simetric cu aceleasi tipuri de flori, pentru a nu incarca printr-o diversitate prea mare. Daca avem mai multe buchete de flori diferite, este indicat sa le desfacem si sa cream alte buchete, asociind florile in asa fel incat sa obtinem manunchiuri asemanatoare. Cu cat mai multe buchete, cu atat mai bine!
O alternativa la vazele cu flori sunt ghivecele cu orhidee. Crenguta bogata in flori nu necesita ingrijiri deosebite si va atrage atentia intr-un mod placut oricarui vizitator. Regula de baza se pastreaza si aici – cu cat mai multe ghivece cu orhidee, cu atat mai paradisiaca privelistea!
Un alt mod de relaxare, de data aceasta in afara locuintei, este participarea la concertele live, expozitiile de pictura si fotografie, degustarile de vinuri si alte delicatese culturale sau culinare. Pentru aceasta va asteptam cu drag alaturi de noi la urmatoarea editie a Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust, in 15, 16, 17 iunie, la No Name, in Timisoara!
Locul de onoare
Societatea inseamna, dincolo de intalnirile si dialogurile de fiecare zi, respectarea tacita a unui statut. Chiar in cazul spiritelor libertine, este bine sa se tina seama de cateva elemente de bun-gust ce lucreaza exclusiv in avantajul celui care le pune in aplicare.Unul dintre elementele sine qua non ale societatii contemporane este automobilul. Fiecare dintre noi am fost, cel putin ocazional, pasageri. Cand nu detinem noi insine calitatea de sofer, se impune sa cunoastem si sa aplicam cateva reguli comportamentale menite sa evite discutiile despre locul preferat de unii sau de altii in masina.
Una dintre greselile cel mai des intalnite este aceea de a prefera locul din dreapta soferului. La romani, mai ales, este chiar un moft – unele persoane insista sa ocupe acest loc, avand convingerea ca este cel mai confortabil si, mai ales, cel mai „important”. Observati cum, pe locul din dreapta soferului, fratii obisnuiesc sa isi aseze surorile, mamele, sotiile. Exista chiar situatii in care unii parinti isi aseaza copiii pe scaunul din fata: o alegere pe cat de gresita, pe atat de periculoasa!
Ca sa evitam astfel de situatii total nerecomandate, va propunem sa ne amintim impreuna regulile ocuparii locurilor in masina. Locul de onoare, daca vreti, in orice atumobil clasic, este intr-adevar pe partea dreapta, dar in spate, pe diagonala cu locul soferului. Acest loc va fi intotdeauna ocupat de femeie! Daca sunt mai multe femei printre pasageri, ordinea este data de rang sau, dupa caz, de varsta – cea mai in varsta sau cu un rang mai inalt va ocupa locul din partea dreapta, spate. In cazul in care masina are patru pasageri, ultimul pasager ca importanta sau statut va ocupa locul din dreapta, fata. De obicei, acest loc trebuie sa ramana gol, in cazul in care nu exista un al doilea sofer caruia i-a fost rezervat.
Se impune sa ne amintim intotdeauna care este locul nostru. Iata de ce, Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust, va invita sa va ocupati locurile in public la urmatoarea editie, din 15, 16 si 17 iunie, in incinta No Name Timisoara! Pe curand!
Lumea fara fotografie
Femei a caror frumusete a trecut pragul timpului catre vesnicie si barbati pe care onorurile i-au ridicat deasupra istoriei. De la Cleopatra pana la Napoleon, trecutul este plin de imagini idilice ale figurilor umane arhetipale.
Cu toate acestea, imaginea pe care contemporaneitatea o are despre marii oameni ai trecutului este, in cele mai multe dintre cazuri, una imaginara. Astazi este o banalitate ca venirea pe lume a oricarei fiinte umane sa fie imortalizata prin fotografie si film. Lucrurile, insa, nu au stat asa dintotdeauna.
Este adevarat ca unele elemente de conceptie fotografica au fost descoperite inca de pe vremea lui Aristotel. De exemplu, era de notorietate faptul ca, daca se face o gaura intr-o cutie inchisa, lumina ce patrunde prin acel orificiu va reflecta, pe peretele cutiei, o realitate inversata. De la acest predecesor al camerei obscure (cutia cu orificiu) a fost nevoie ca omenirea sa parcurga inca doua mii de ani pentru a ajunge sa dezvolte arta fotografica.
Despre maniera in care narcisismul uman a gasit de cuviinta sa se exprime inainte de descoperirea fotografiei vom vorbi in articolele viitoare. Pana atunci, va propunem sa descoperim impreuna noi talente si tehnici de fotografie in cadrul urmatoarei editii a Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust, la mijlocul lunii iunie (15, 16, 17), in incinta No Name, Timisoara!
Zaharul – un dulce nascut din amaraciune
O mare parte din ceea ce astazi primim cu titlu quasi gratuit a fost, la inceput, platita scump, uneori cu libertatea sau chiar cu vietile a zeci, sute de oameni. Asa se intampla si cu zaharul.
Descoperit prin domesticirea plantei, cu aproape opt mii de ani i.e.n., sucul trestiei avea sa cucereasca Asia Centrala si de Sud. Indienii obisnuiau sa mestece planta verde, pentru a se bucura de gustul ei dulce, nemaintalnit pana atunci. Tot indienii sunt cei care descopera metode de cristalizare a sucului de trestie, in perioada dinastiei Gupta, cu trei sute de ani i.e.n. Calugarii budisti sunt cei care, in periplurile pentru propovaduirea intelepciunii, vor duce cu ei aceste secrete ale dulcelui pana in China.
Marile civilizatii, greaca si romana, au privit zaharul, la inceput, doar din punct de vedere medical, apreciind proprietatile sale de ameliorare a iritatiilor de vezica si a durerilor de rinichi. Grecii comparau zaharul cu o sare dulce ca mierea.
In prima jumatate a anului 1600, comertul cu zahar devenise deja unul dintre cele mai profitabile, alaturi de cel cu perle, parfum si condimente. Plantatiile de trestie de zahar acopereau suprafete interminabile de terenuri in marile colonii engleze, franceze si americane. Sclavii asigurau gratuitatea fortei de munca – aceasta valora doar cateva mii de vieti ce se stingeau din cauza malariei si a febrei tifoide. In urma cu numai doua secole, industria zaharului adunase milioane de sclavi si alte milioane de victime.
Sfarsitul comertului cu sclavi nu a insemnat si sfarsitul productiei de zahar. In zilele noastre, chiar daca sclavii nu mai exista, plantatiile de trestie sunt domeniul in care oamenii lucreaza in conditiile cele mai grele, avand cele mai mici rate de salarizare din lume. Iata de ce ne permitem sa spunem ca zaharul este, pe undeva, dulceata nascuta din amaraciune
Zaharul – candoarea savorilor de fiecare zi
Multi dintre noi gasim de neimaginat o lume fara dulciuri. Fie ca este vorba despre lingurita de zahar la ceasca de ceai, fie ca ne gandim la o cupa de inghetata cu arome rafinate de fructe exotice sau la dulceata de capsuni facuta de mainile dibace ale bunicii, toate au in comun gustul dulce al zaharului.
Blamat cumplit de catre lumea medicala a ultimelor decenii, zaharul nu inceteaza sa aduca placeri vinovate celor care incalca regulile consumului de alimente naturale. Una dintre cele mai apreciate bauturi carbogazoase din lume contine, intr-o sticla de 0.5 l, nici mai mult nici mai putin decat 8 lingurite de zahar. Este o cantitate pe cat de infricosatoare, pe atat de dulce! Acest pact cu diavolul facut in numele rasfatului papilelor gustative creeaza dependenta – cu cat mai mult zahar consumam, cu atat nevoia noastra de zahar creste.
Drogul dulce, insa, nu a fost prezent dintotdeauna in casele oamenilor obisnuiti. Si nicidecum in forma fina, delicata in care il regasim astazi in zaharnite, la cafeaua de dimineata.
De unde vine si cat timp i-a trebuit zaharului sa ajunga pe mesele noastre, vom afla in articolele urmatoare. Despre variatele produse ale dulcelui interzis va invitam sa aflati mai multe, degustand, in cadrul urmatoarei editii a Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust, la jumatatea lunii copiilor (15, 16, 17 iunie), in incinta No Name, Timisoara!
Greseli care au facut viata mai frumoasa. Bacteriile din lapte (partea a treia)
Istoria branzei incepe cu aproximativ opt mii de ani i.e.n. Atunci, in zona Asiei Centrale, ciobanii obisnuiau sa care laptele in recipiente impermeabile facute din stomac de vita. Pe distante lungi, in caldura desertului, laptele se inchega, separandu-se in zer si cas. Casul sarat devine o forma de pastrare a laptelui pe perioade mai lungi de timp.
Chiar astazi, in unele tari, branza este un produs pastrat ca aliment greu alterabil si ca masura de ajutor pentru populatie in cazul perioadelor de foamete.
Prima fabrica de branzeturi din lume a fost deschisa in Elvetia, cu doua secole in urma. Totusi, in acest domeniu, gama cea mai larga de produse este revendicata de Franta si Italia. Acestea sunt tari cu un adevarat cult pentru branzeturi, dezvoltand o diversitate de peste patru sute de sortimente.
Mai multe despre delicioasa lume a branzeturilor vom afla impreuna, degustand si invatand, la urmatoarea editie a „Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust”: la mijlocul lunii copiilor, in perioada 15-17 iunie, in incinta „No Name” (Vizavi de Billa – Spitalul Judetean).
Greseli care au facut viata mai frumoasa. Bacteriile din lapte (partea a doua)
Mucegaiul si excrementele – iata doua imagini pe care, majoritatea dintre noi nu am dori sa le asociem nici cu mancarea cea mai proasta, cu atat mai putin cu delicatesele. Cu toate acestea, reorganizarea argheziana a valorilor estetice prin magistralul „din bube, mucegaiuri si noroi iscat-am frumuseti si preturi noi” se regaseste cu valabilitate si in arta culinara.
Branza este un produs cu o origine care invoca nevoia intoarcerii la cultul „uratului” pentru obtinerea perfectiunii. Cea mai sanatoasa metoda de obtinere a branzeturilor este inchegarea laptelui cu enzime de pe stomacul viteilor.
Mai mult decat atat, unele dintre cele mai apreciale branzeturi din lume sunt branzeturile cu mucegai. Nu este o greseala de productie, ci un sinuos proces de… mucegaire controlata. Produsul final este o imbinare perfecta de arome si gusturi care fac deliciul cunoscatorilor, dar si al curiosilor.
Cu astfel de provocari incitante si delicioase va asteptam si la urmatoarea editie a „Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust”, in frumoasa perioada 15-18 iunie, la „No Name”, Timisoara.
Greseli care au facut viata mai frumoasa. Bacteriile din lapte
Cu ceva timp in urma, un ziar de renume mondial alerta lumea ca cercetatorii au gasit urme de excremente animale intr-un anumit tip de iaurt bio. Produsul era si va ramane, insa, foarte apreciat. Necunoscatorii au fost oripilati de rezultatele studiului.
Cunoscatorii, insa, au fost incantati – descoperirea cercetatorilor nu facea decat sa confirme calitatile bio ale iaurtului respectiv, anuntand, astfel, o crestere a vanzarilor. Inainte de toate, sa ne reamintim ca produsele BIO sunt acelea care nu contin aditivi sintetici, fiind, astfel, mult mai sanatoase pentru organism.
Ceea ce nu stiau ziaristii care publicasera articolul de scandal, acuzand compania si blamand-o pentru nimic, este faptul ca excrementele de oaie, vaca sau capra erau folosite din cele mai vechi timpuri pentru inchegarea laptelui.
Mai multe despre aceste delicii quasi scandaloase vom afla in articolele urmatoare. „Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust” va asteapta cu noi secrete, dar si cu degustari de branzeturi dintre cele mai fine, la urmatoarea editie, din perioada 15-18 iunie, la „No Name”, Timisoara!
Vinerea in care nu se face nimic
Munca il innobileaza pe om. Crestinii vin cu o completare la acest dicton – numai daca nu se face in ziua a saptea sau in Vinerea Mare. De ce?
Daca ziua a saptea este dedicata odihnei, inca de la inceputurile lumii, este bine sa ne amintim ca, peste an, mai exista o zi in care orice munca fizica este considerata mare pacat. Vinerea Patimilor nu este o zi de odihna, ci de cainta si reculegere. Munca in aceasta zi este considerata a fi un pacat, tocmai pentu ca nu il lasa pe om sa se gandeasca la importanta ei si nu ii da ragazul pentru reculegerea in fata patimilor suferite de Fiul Domnului.
In vinerea mare, toate gandurile, toate inimile trebuie sa se deschida spre Iisus Christos si spre intelegerea suferintelor sale. Iata de ce, orice alta preocupare in aceasta zi este considerate o incalcare a randuielilor crestine.
In seara aceasta, Biserica Crestina canta Prohodul – imnul funerar al lui Iisus Christos, menit sa rascoleasca sufletele credinciosilor prin gravitatea imaginilor prezentate in versurile sale.
Vinerea Mare este o zi in care omul invata sa respecte sacrificiul suprem si, mai presus de toate, invata sa ierte, la fel cum insusi a fost iertat.
Pentru ca, daca Dumnezeu este Iubire, primul pas catre aceasta este Iertarea!
Saptamana Patimilor (partea a doua)
Din ziua de marti, pana in noaptea de sambata spre duminica, se continua slujbele de noapte – deniile – in bisericile crestine. Fiecare seara este dedicata unei anumite pilde culese din faptele Mantuitorului, pilda a carei semnificatie are menirea de a restabilii ordinea in constiinta omului.
Denia de marti este asezata in lumina pildei celor zece fecioare. Acestea, in asteptarea lui Iisus, au luat la ele candele sa lumineze intrarea Domnului. Cinci dintre ele nu si-au pus ulei pentru a putea aprinde o flacara, sperand ca vor imprumuta ulei de la celelalte fete. Insa, cum noaptea era lunga, fetele s-au temut sa dea din uleiul lor, ca nu cumva sa ramana in intuneric. Fecioarele ce nu si-au pus ulei in candela, sperand sa poata lua de la celelalte, sunt, in crestinism, simbolul omului egoist care vrea sa isi atinga scopurile in detrimentul celorlalti. Celelalte fecioare simbolizeaza omul muncitor si chibzuit, care are grija sa isi duca la bun sfarsit datoria, si are intelepciunea de a se feri de egoismul celorlalti.
Urmeaza, miercurea, pomenirea femeii de moravuri usoare care, salvata de la pedeapsa cu moartea, unge picioarele Mantuitorului cu ulei si le sterge cu parul sau. Aceasta este imaginea redemptiunii omului pacatos care invata sa fie recunoscator si, prin aceasta, renunta la obiceiurile rele.
Joia Patimilor sau Joia Mare este o zi cu mare incarcatura simbolica. In aceasta seara sunt pomenite patru mari intamplari din viata lui Iisus: spalarea picioarelor ucenicilor, ca semn al modestiei, Cina cea de Taina si frangerea painii, rugaciunea din gradina Ghetsimani si vinderea lui Hristos. Toate acestea s-au intamplat, cronologic, in ultima seara de libertate a lui Iisus pe pamant, ca om.
Patimile lui Iisus sunt slujite in Vinerea Mare. Tot acum se pomeneste talharul care, marturisind, de pe cruce, credinta in Christos, este izbavit. In aceasta seara se canta Prohodul.
Sambata spre duminica este slujba de noapte a invierii lui Iisus Hristos. Aceasta se incheie cu urarea finala: „Christos a inviat!”.
Parteneri
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|