1. Maria Antoaneta nu a spus niciodată despre săraci, aşa cum a fost acuzată: „Dacă nu au pâine, să mănânce cozonac”. Adevărata frază a fost „Lăsaţi-i să mănânce cozonac”, fiind foarte generoasă cu săracii pe care de multe ori i-a ajutat cu mari sume de bani.

2. Maria Antoaneta nu a fost blondă. În ciuda felului în care este prezentată în filme şi cărţi, culoarea părului ei a fost roşcat. Marele ei duşman de la curte, Madame du Bary, amanta regelui Ludovic al XV-lea, a numit-o „mica roşcată”.

3. Maria Antoaneta nu era franţuzoaică. A fost al 15-lea din cei 16 copii ai Mariei Tereza, împărăteasa Austriei. A devenit soţia nepotului lui Ludovic al XV-lea, viitorul rege Ludovic al XVI-lea, unind casele regale Bourbon şi Habsburg.

4. Pasiunea Mariei Antoaneta pentru modă nu a falimentat Franţa. Vistieria Franţei era distrusă cu mult timp înainte ca ea să devină regină, iar situaţia s-a înrăutăţit şi mai mult atunci când Ludovic al XVI-lea a decis să-i ajute pe coloniştii americani în Războiul de Independenţă.

5. Maria Antoaneta nu şi-a muls niciodată vacile. Cu toate acestea, îşi servea întotdeauna musafirii cu lapte proaspăt pe care îl ţinea în vase de porţelan pe care era gravată monograma ei.

6. Maria Antoaneta nu a fost niciodată o femeie de moravuri uşoare. Mai mult decât atât, ea a rămas virgină în primii 7 ani după căsătorie!

7. Maria Antoaneta nu a fost forţa din spatele tronului. Mama sa şi împărăteasa Austriei, Maria Tereza, a criticat-o pentru incapacitatea ei de a-l controla pe regele Franţei, care nu i-a permis niciodată să se amestece în politică.

Text de Mira Tănase pentru Savoart – Sărbătoarea Bunului Gust

Oamenii de ştiinţă au stabilit autenticitatea unei bucăţi de pânză îmbibată cu sângele lui Ludovic al XVI-lea, ultimul rege francez care a fost executat. De asemenea, descoperirea demonstrează şi autenticitatea unui cap mumificat despre care se credea că i-ar fi aparţinut unui alt rege francez, şi anume lui Henri al IV-lea. Ludovic al XVI-lea a fost executat prin ghilotinare în 21 ianuarie 1793, fiind prima victimă a „Terorii iacobine”, o perioadă dominată de violenţă din timpul Revoluţiei Franceze. 

Aşa cum era obiceiul, după executarea aristocraţilor francezi, spectatorii îşi atingeau batistele de sângele coagulat al victimei. O astfel de pânză a fost păstrată într-o tigvă (un vas creat dintr-un bostan uscat) pe care scria: „În 21 ianuarie, după decapitarea lui Ludovic al XVI-lea, Maximilien Bourdaloue şi-a înmuiat batista în sângele acestuia”.

Artefactul a fost deţinut de o familie de italieni pentru mai bine de un secol, dar autenticitatea obiectului nu a fost dovedită până acum. În 2010, eşantioanele ADN prelevate de pe batistă au demonstrat că sângele provenea de la cineva a cărui descriere se potrivea cu cea a lui Ludovic. Cu toate acestea, în lipsa probelor ADN provenite de le vreo rudă a acestuia, autenticitatea nu a putut fi stabilită. Abia când a fost examinat presupusul cap al lui Henri al IV-lea, care a fost furat din capela regală de la Saint Denis, specialiştii au putut spune cu siguranţă că sângele de pe batistă îi aparţine lui Ludovic. 

Henri al IV-lea, unul dintre cei mai populari monarhi francezi, a fost ucis de un catolic fanatic în 1610, la vârsta de 57 de ani. După ce capul mumificat i-a fost furat, în timpul revoluţiei, acesta a ajuns în cele din urmă într-o colecţie privată. 

Noul studiu ADN, realizat de cercetătorii francezi şi italieni, a descoperit o semnătură genetică rară pe care o împărţeau cei doi monarhi, chiar dacă ei fuseseră despărţiţi de câteva generaţii. Astfel, ei au putut stabili atât autenticitatea sângelui de pe batistă, cât şi cea a capului lui Henri cel Mare.

Traducere după France 24 de Mira Tănase pentru Savoart Sărbătoarea Bunului Gust