|
|
|
Mierea polifloră, aliment şi medicament dulce
Despre mierea de albine şi beneficiile ei pentru organismul uman s-au scris biblioteci întregi şi încă se vor mai scrie pentru că mierea continuă să ne uimească şi, cu siguranţă, cercetatorii îi vor descoperi noi valenţe.
Istoria ne spune că mierea de albine a fost primul îndulcitor pe care l-a folosit omul pentru hrană, dar şi pentru producerea unor băuturi alcoolice rafinate.
De la egiptenii antici şi babilonieni au rămas primele mărturii care descriu modul de recoltare şi de folosire al mierii, ca aliment, medicament şi element nelipsit în cadrul unor ritualuri.
După provenienţă, mierea este florală, obţinută din prelucrarea nectarului şi polenul florilor melifere, şi extraflorală, cum e mierea de mană obţinută din alte părţi ale plantei.
Mierea polifloră este un aliment complet, poate, cel mai complet aliment natural din câte există. Este compusă din zaharuri simple, fructoză, glucoză, vitamine din complexul B, vitamina C, enzime şi minerale.
Mierea polifloră stimulează pofta de mâncare, îmbunătăţeşte digestia, ajută funcţiile ficatului şi creşte procentul de hemoglobină în sânge. Una, două linguriţe de miere luate dimineaţa, pe nemâncate, cu un pahar de apă la temperatura camerei, uşurează digestia.
Trebuie să se ştie că mierea de albine, ca medicament, nu are proprietăţi miraculoase, dar consumul constant ca aliment de sine stătător ori îndulcitor pentru cafea, ceai, sucuri preparate în casă are beneficii incontestabile asupra întregului organism.
Despre variatele produse dulci vă invităm să aflaţi mai multe, degustând, în cadrul următoarei ediţii a Savoart – Sărbătoarea Bunului Gust, delicioase preparate.
Text de Mira Tănase pentru Savoart – Sărbătoarea Bunului Gust
Diferenţe între apa de izvor, apa de masă şi apa minerală naturală
În încercarea de a fi mai echilibraţi în viaţa de zi cu zi şi de a găsi timp şi energie pentru toate lucrurile importante pentru noi, putem începe cu găsirea echilibrului între corp şi minte, iar un stil de viaţă echilibrat ne poate ajuta să fim echilibraţi şi în interior. Astfel, dacă organismul nostru funcţionează optim, ne este
mai uşor să facem faţă provocărilor, să ne organizăm, să avem energie pentru mai multe activităţi şi putem duce la bun sfârşit ceea ce ne-am propus.
Cea mai importantă caracteristică a apei este zona de provenienţă. Astfel, apa de izvor este o apă extrasă dintr-o zonă curată, suficient filtrată pentru a o face potabilă, dar sensibilă la modificările climatice şi la poluarea de la suprafaţă. Mai ales în cazul apelor de şes sau de deal, perioadele ploioase sau, dimpotrivă, secetoase, pot afecta conţinutul de minerale şi microorganisme al apei, astfel încât, uneori, apa îşi poate pierde potabilitatea.
Apa de masă poate fi o apă de fântână ce provine dintr-un acvifer (acumulare de apă în subteran la mică adâncime) în urma forării stratului permeabil sau adusă la suprafaţă prin altă metodă de extragere. De asemenea, apa de masă poate fi o apă arteziană ce provine dintr-un izvor sau dintr-un acvifer sub presiune, deschis prin foraj, nivelul apei de izvor aflându-se deasupra nivelului superior al acviferului. Ca şi apa de izvor, apa de masă poate fi afectată de ceea ce se întâmplă la suprafaţă: ploi, secetă, deversări etc.
Apa minerala naturală, spre deosebire de celelalte tipuri de apă (apa de izvor, apa de masă etc.), este extrasă din surse subterane, recunoscute şi avizate, iar originea sa controlată asigură stabilitatea, temperatura şi conţinutul de săruri minerale constante, indiferent de condiţiile climaterice de la suprafaţă, protejând-o de toate riscurile de poluare. Astfel, apa minerală naturală are un conţinut specific de săruri minerale dizolvate, oligoelemente sau alţi constituenţi, cu efecte benefice asupra sănătăţii.
Text de Mira Tănase pentru Savoart – Sărbătoarea Bunului Gust
Parteneri
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|