|
|
|
O perioadă bună pentru sucuri naturale
S-a dovedit că fructele şi legumele au efecte benefice asupra sănătăţii. Multe dintre vitaminele şi mineralele vitale, cum ar fi antioxidanţii, vitaminele, acidul folic, potasiul, calciul, zincul sau aminoacizii, se găsesc în fructe şi în legume. Acestea sunt o sursă pentru o altă substanţă esenţială pentru sănătate: apa. O dietă cu fructe şi legume ajută la prevenirea şi tratarea multor suferinţe.
Previn cancerul şi bolile de inimă
Cercetările în nutriţie arată că substanţele chimice din plante, numite substanţe fitochimice, sunt cheia prevenirii unor boli grave cum sunt cancerul, bolile de inimă, astmul, artrita, alergiile etc.
Legumele şi fructele conţin şi enzime, la fel de benefice organismului. Îmbunătăţesc dieta, ajută la detoxifierea organismului şi la restabilirea funcţiilor celulare şi musculare. Ca urmare, dobândim mai multă energie şi ne vindecăm mai rapid dacă suntem bolnavi. Cu ajutorul storcătorului, putem prepara sucuri proaspete de fructe şi legume. Aceasta reprezintă cea mai bună modalitate de a hrăni organismul. Storcătorul de fructe tipic stoarce fructul şi îndepărtează pulpa şi fibrele.
Acest lucru face sucurile uşor de digerat şi de asimilat. Înainte de a fi stoarse, se îndepărtează seminţele (în special sâmburii de măr, care conţin cianură), petele de pe ele şi anumite părţi din plantă, ca de exemplu partea mai groasă a morcovului, care conţine toxine.
Pentru micul dejun
Un bun energizant şi detoxifiant este amestecul următor: 90 g morcov, 50 g ardei gras, 25 g spanac, 25 g ceapă, 50 g ţelină, 90 g castravete, 50 g roşii. Se poate adăuga sare grunjoasă. Sucul conţine vitamina A, vitamina C, fier, potasiu, seleniu, zinc.
Pentru masa de prânz
300 g miez de pepene verde şi 125 g zmeură. Se pot folosi şi sâmburii pepenelui, aducând un surplus de vitamine şi minerale. Acest amestec de fructe conţine vitamina A, vitamina C, potasiu, fier şi calciu. În plus, înlocuieşte cu succes un desert.
Pentru masa de seară
125 g ananas proaspăt, 125 g struguri, 50 g salată verde, 50 g ţelină. Conţine vitamina B6, vitamina C, magneziu, niacin, triptofan. Combinaţia este delicioasă, plină de vitamine şi te ajută să ai şi un somn odihnitor.
Text de Mira Tănase pentru Savoart – Sărbătoarea Bunului Gust
Materialul săbiilor vikinge era adus din Afganistan
Cercetătorii britanici din cadrul National Physical Laboratory au utilizat în premieră un microscop cu electroni pentru a analiza o sabie vikingă. Spre marea surprindere a acestora, rezultatele studiului indică faptul că războinicii vikingi îşi importau cel mai bun oţel pentru săbii din Afganistan.
„Fabricarea săbiilor era foarte importantă pentru vikingi”, declară Dr. Alan Willliams, arheolog în cadrul Wallace Collection, un muzeu londonez care adăposteşte obiecte de artă fabricate din diverse metale.
„În călătoriile lor, vikingii erau constrânşi să găsească noi metode de a-şi îmbunătăţi tehnica de fabricare a săbiilor, însă, până în prezent, sursa materialului era un mister pentru noi. Rezultatele laboratorului confirmă pentru prima dată faptul că materialele analizate au fost aduse de vikingi din Estul Mijlociu şi din zona baltică, aducând noi informaţii preţioase despre rutele comerciale aflate în uz în secolul XI”, adaugă Willliams.
Traducere de Mira Tănase pentru Savoart Sărbătoarea Bunului Gust
Edith Piaf – o viaţă trăită la extrem
Reflectoarele se aprind. Lumina lor învăluie ca o aură trupul micuţ, fragil, care abia se ghiceşte venind pe scenă. Fără bijuterii, fără machiaj de scenă, cu o rochie cenuşie, înfinge cu forţă picioarele în podea, îşi trece uşor mâinile prin părul tuns scurt şi începe să cânte. Despre iubire, tristeţe, destine sfărâmate şi iubiri pierdute, amintiri fierbinţi şi clipe reci. Vocea ei puternică dezvăluie ani de cântări pe stradă sau în cabarete elegante, dureri ale accidentelor, bolilor, drogurilor, sau alcoolului.
Prima iubire, primul concert
În 1932 se îndrăgosteşte de un comisionar, Louis Dupont, căruia îi dăruieşte un copil. I-l face cadou, la propriu, fiindcă nu are vocaţie de părinte. La fel ca propria-i mamă, Edith se simţea stânjenită de copil în cântările pe străzile Parisului. Deseori, o lasă pe micuţă singură, astfel că tatăl este nevoit să o ia cu el. Dar, fetiţa moare, la numai doi ani, de meningită. Toate poveştile de iubire ce vor urma în viaţa lui Edith Piaf vor semăna cu modelul dezastruos al celei dintâi: dragoste la prima vedere, pasiune, rutină, trădare şi, repede, foarte repede, înainte ca bărbatul să poată face ceva, despărţirea. Pentru Edith, dragostea nu înseamnă decât flăcări mistuitoare. Restul, balast de care se debarasează fără să stea prea mult pe gânduri. Următorul pe lista este un peşte. Ca să n-o forţeze să se prostitueze, îi dă comisioane din ceea ce câstigă pe străzi cu cântecele ei. Când Edith se hotărăşte să rupă relaţia, bărbatul o împuşcă. Are noroc şi scapă cu viaţă. Cu o astfel de viaţă, la limita pericolului şi a promiscuităţii, cu siguranţa că ar fi avut parte de un destin cu totul nefericit, dacă în drumul ei n-ar fi apărut Louis Leplee, proprietar de cabaret. El este cel care o descoperă în timp ce ea cânta la un colţ de stradă în cartierul Pigalle, în 1935. Impresionat de forţa vocii, o ia sub aripa lui ocrotitoare, transformând-o în numărul de senzaţie al programului artistic din cabaret. El o numeşte „ la Mome Piaf” care, în jargonul parizian, însemnă „ vrăbiuţa”. O învaţă mişcările scenice, îi fixează repertoriul. Pentru primul spectacol îşi tricotează singură o rochie neagră, ţinută care va deveni, aşa cum spune chiar ea, o uniformă: „sunt un soldat şi aceasta este uniforma mea”. Are un succes colosal. Urmează o campanie agresivă de publicitate făcută de Leplee care-i aduc lui Edith primele înregistrări, dar şi multe celebrităţi ale vremii care vor cânta în deschiderea spectacolului ei. Printre ei, Maurice Chevalier. Întotdeauna, însă, Edith a plătit scump clipele de fericire. Nenorocul o loveşte din plin: în aprilie 1936, Leplee este găsit împuşcat mortal în apartamentul lui. Cu trecutul său plin de relaţii şi activităţi dubioase, Edith nu putea scăpa de suspiciunile poliţiei. Presa de scandal îngroaşă cu titluri mari şi articole stufoase legătura ei cu cel asasinat. Chiar şi după ce reuşeşte să-şi demonstreze nevinovăţia, are mult de luptat cu efectele dezastruoase ale campaniei de presă aţintite asupra ei. În timpul unui turneu realizat în afara Parisului, îşi dă seama că are nevoie de ajutor pentru a-şi reabilita imaginea şi cariera.
Edith Piaf n-a murit. Se odihneşte doar puţin, revine mereu, în orice colţ al lumii unde se aud primele acorduri, apoi vocea gravă, cu umbre de tristeţe şi bucurii frânte. Ne cântă când vrem răgaz de câteva clipe în iubire sau dor.
Traducere de Mira Tănase pentru Savoart – Sărbătoarea Bunului Gust
Băuturi naturale energizante
Sucurile naturale obținute din diverse fructe și legume sunt un adevărat tonifiant al organismului și o sursă sigură de vitamine și minerale, ajutând la detoxifierea organismului și la curățarea acestuia de toxine.
Ritmul alert al vieții de zi cu zi ne provoacă să-i facem față, alergând în stânga și în dreapta pentru rezolvarea diferitelor probleme. Poate că este unul dintre cele mai frumoase și îndrăgite anotimpuri, însă, primăvara este și un anotimp în care asteniile, amețelile, tonusul energetic scăzut și stările de epuizare fizică și psihică sunt la ele acasă. Resursele energetice ale organismului nu sunt, însă, inepuizabile. Se întâmplă să ne simțim organismul devitalizat, să ne simțim obosiți, iar pofta noastră de viață să se ducă pe apa sâmbetei.
Natura ne pune, însă, la îndemână numeroase remedii de energizare. Vă propunem, așadar, câteva băuturi naturale, cu un conținut ridicat de substanțe nutritive, a căror preparare se realizează ușor și nu necesită mult timp.
Sucul de morcovi este recomandat în cazul anemiilor, al lipsei poftei de mâncare și al demineralizării organismului. Este cunoscut și apreciat pentru rolul său în eliminarea toxinelor din organism, în creșterea imunității organismului și pentru prevenirea îmbătrânirii premature, precum și datorită conținutului său ridicat de fier, calciu, fosfor, magneziu, vitaminele A, B1, B2 şi C. În combinație cu sucul de portocale sau de pătrunjel, sucul de morcovi poate avea un efect rapid de energizare a organismului. Un pahar de suc de morcovi amestecat cu lapte, servit la micul dejun, reprezintă remediul perfect pentru revitalizarea organismului.
Un adevărat cocktail de sănătate ce contribuie la eliminarea toxinelor din ficat se poate obține din amestecarea a două linguri de ulei de migdale pur cu șapte linguri de suc de lămâie proaspăt, cu patru căței de usturoi și cu ghimbir dat prin răzătoare. Ingredientele se amestecă cu ajutorul unui blender. Chiar dacă nu are un gust grozav, efectul său detoxifiant și energizant este garantat. Atenție însă, această băutură nu este recomandată și în cazul persoanelor care au avut pietre la vezica biliară, al femeilor însărcinate sau al mămicilor care alăptează.
Pentru că este primăvară, ar trebui să facem apel la legumele și fructele specifice acestui anotimp. Sucul de spanac, simplu sau amestecat în procent egal cu suc de țelină, băutură cunoscută pentru efectele pozitive pe care le are asupra sistemului nervos, oferă organismului o porție zdravănă de fier, calciu, beta-caroten (necesar pentru formarea vitaminei A), vitamina B6, vitamina C, sodiu și potasiu.
Nu mulți sunt cei care sunt familiari cu efectele energizante ale sucului de guarana, plantă cățărătoare de pe meleagurile Americii de Sud, sau cu faptul că unii specialiști recomandă înlocuirea cafelei cu această băutură. Sucul natural obținut din guarana ajută la combaterea migrenelor, sporește capacitățile de memorare ale creierului, contribuie la eliminarea stresului și la îmbunătățirea condiției psihice.
Eficiente în eliminarea stărilor de oboseală și în reenergizarea organismului sunt și sucurile de fructe. Sucul de fragi are un gust delicios și este băutura preferată a multora. În plus, este bogat în vitamine și minerale, ajută la stabilizarea sistemului nervos și la eliminarea acidului uric. Puteți prepara singur acasă, cu ajutorul unui blender, o băutură sănătoasă și delicioasă din patru portocale, o grefă, o lămâie, două mere și un morcov mai mic. Acest răsfăț de fructe și de morcov este recomandat și copiilor, pentru creșterea vitalității.
Text de Mira Tănase pentru Savoart Sărbătoarea Bunului Gust
Castelul Peleș a atins 7 milioane de vizitatori
Castelul Peleș din Sinaia, reședința de vară a regilor României, este una dintre cele mai atractive destinaţii turistice ale României. El a fost construit la dorința regelui Carol I al României (1866 – 1914), după planurile arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch și Karel Liman, și a fost decorat de celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz și Bernhard Ludwig din Viena. Acest important edificiu de tip istoric din România, cu statut de unicat, este, prin valoarea lui istorică şi artistică, unul dintre renumitele monumente de acest fel din Europa celei de-a doua jumătăţi a sec. al XIX-lea.
Principele Carol I, ales domn al României în 1866, vizitează pentru prima dată Sinaia în luna august a acelui an, rămânând încântat de frumusețea respectivelor locuri. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul hotărăște construirea unui castel într-un loc retras și pitoresc: Piatra Arsă. Câțiva ani mai târziu, în 1872, el cumpără terenul (1000 de pogoane), iar lucrările încep în 1873. Mai întâi, lucrătorii au depus eforturi pentru a stăpâni elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile subterane de apă sau alunecările de teren.
Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le-au trebuit doi ani pentru terminarea amenajărilor; în tot acest timp, domnitorul a supravegheat personal, în detaliu, lucrările. În 1875 se pune piatra de temelie a castelului, sub care sunt îngropate câteva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede românești cu chipul lui Carol I.
În inima României și a românilor
În 1883 are loc inaugurarea oficială a Peleșului, pe care domnitorul l-a văzut ca pe un „sediu” al noii dinastii. Iar așezarea sa pe Valea Prahovei nu era întâmplătoare. Nu departe, la Predeal, era pe vremea aceea, granița României cu Austro-Ungaria. Însă, în viitor, după unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat, castelul se va găsi chiar în inima țării.
Peleșul va căpăta apoi o tot mai mare importanță, devenind reședința de vară a familiei regale române, care petrecea aici destul de multă vreme, de obicei din mai până în noiembrie. Aici s-au ținut importante întruniri politice, cum au fost Consiliile de Coroană din 1914 (când s-a hotărât neutralitatea României din Primul Război Mondial, care tocmai începuse) și 1925.
Text de Mira Tănase pentru Savoart Sărbătoarea Bunului Gust
Vinul în bucătărie
Reuşita alegerii celor mai indicate băuturi pentru meniul ales, nu depinde numai de existenţa unor principii existente, ci în cele mai dese cazuri de factori circumstanţiali, cum ar fi: posibilităţile financiare, timpul, oaspeţtii şi nu în ultimul rând imaginaţia şi talentul gazdei.
Gastronomia, ca ştiinţă, a realizat de-a lungul timpului un acord perfect până la rafinament între felul mâncărurilor şi vinul ce trebuie consumat, astfel încât să se creeze apetitul şi ambientul unei bune dispoziţii.
Şi tot gastronomia ne confirmă că vinul se foloseşte în arta culinară încă din timpuri îndepărtate, existând reţete de sosuri preparate cu vin, lăsate mărturie de către Apicius, gastronomul Romei Antice.
Deci, iată că avem două şanse de a folosi vinul, şi anume: la prepararea mâncărurilor şi servit ca băutură alcoolică în timpul mesei, întregind meniul. În ambele situaţii vom respecta nişte principii pe care este bine să ni le amintim de fiecare dată.
La prepararea mâncărurilor nu vom întrebuinţa vinurile foarte bune, de marcă, pentru că le vom irosi, dar nici vinuri defecte, pentru că acestea strică gustul mâncării. Deci, vom folosi vinuri tinere, fructoase, uşoare, cu aciditate mai mare.
Text de Mira Tănase pentru Savoart Sărbătoarea Bunului Gust
Controverselor papalităţii
Istoria papalităţii este mai mult decât istoria unui stat (Vaticanul) şi a unei instituţii (Sfântul Scaun). Este o sumă de fapte reale intersectate de scorneli şi naraţiuni apocrife, de ciudăţenii şi ritualuri încă persistente, de secrete păzite cu străşnicie şi de mistere inventate, capabile toate să suscite interesul istoricilor de profesie şi al amatorilor, dar şi pe al celor pasionaţi de haloul tainic care înconjoară lumile interzise.
Urbi et Orbi. Două mii de ani de papalitate
Chiar daca accesul în Capela Sixtina este astăzi liber, puţini sunt cei care au pătruns pe coridoarele apartamentelor papale şi mai puţini încă aceia care au avut privilegiul să vadă de aproape iţele cu care a fost ţesută politica pontificală. Umbrele din pivniţele Vaticanului şi vechile cutume care încă mai reglează pulsul cetăţii, de la solemnitatea de aparat a gărzilor elveţiene la semnalele de fum care vestesc decizia conclavului cu privire la identitatea noului suveran pontif – toate stârnesc nostalgia celor sătui de foiala searbădă şi desacralizată a prezentului şi polarizează curiozitatea iniţiaţilor şi a profanilor deopotrivă. Să încercăm să trecem în revistă câteva dintre momentele importante ale papalităţii, coborând in timp pana la Roma secolului I dupa Hristos şi dând câteva pagini din prefaţă la uriaşa ei carte, care continuă să se scrie sub ochii noştri.
Titulatura de papă este purtată de capii mai multor biserici creştine. Printre acestea, Biserica Romano-Catolică, al cărei papă este episcopul Romei, conducătorul spiritual al catolicilor zişi romani şi şef al statului Vatican (actualul papă catolic este Benedict al XVI-lea, ales la vârsta de 78 de ani, pe data de 19 aprilie 2005); Biserica Copta, al cărei papă este Chenouda al III-lea şi care afirma că îşi află obârşia în evanghelistul Marcu; şi anumite biserici ortodoxe, al căror patriarh păstrează numele de papă (este cazul Bisericii din Alexandria, al cărei actual papă-patriarh este Theodor I). Numai primele două folosesc denumirea de papă ca titlu principal, pentru celelalte acesta fiind doar o anexa, utilizată arareori.
Cuvântul papă (din grecescul pappas) nu are, la origine, nimic dintr-un titlu oficial. El reprezintă o apelare încărcată de afecţiune respectuoasă, aidoma celei pe care copilul o foloseşte atunci când i se adresează tatălui său. Prima atestare a cuvântului – cu sensul de conducător religios – datează din anul 306 şi provine de la Alexandria , unde populaţia creştina a oraşului l-a supranumit papă pe episcopul ei de atunci, Petru. La începuturile erei creştine, titlul de papă era atribuit tuturor episcopilor. Ulterior, în Occident, el a început să fie rezervat doar episcopului de Roma (secolul al IV-lea).
Traducere de Mira Tănase pentru Savoart – Sărbătoarea Bunului Gust
TOP 7 cele mai stupide morţi ale unor personaje celebre!
1. Attila Hunul::
Una dintre cele mai negre prezenţe din istorie, Attila şi-a condus armata către glorie în Asia, din Mongolia până la marginea Imperiului Rus. Hunii au făcut ravagii – au pârjolit şi distrus sate întregi în drumul lor spre dominaţie totală.
Cum a murit? I-a sângerat nasul în noaptea nunţii.
În 453 AD, Atilla s-a însurat cu o fată tânără pe nume Ildico. În ciuda reputaţiei sale de luptător feroce, când venea vorbea de banchet, Attila mânca şi bea puţin. În seara nunţii a făcut exces şi s-a îndopat cu băutură şi mâncare. În timpul nopţii a început să-i sângereze nasul, dar Attila era prea beat să observe. A murit înecat în propriul sânge.
2. Tycho Brahe:
Un important astronom danez din secolul 16. Cercetările sale i-au permis lui Isaac Newton să descopere teoria gravitaţiei.
Cum a murit? N-a ajuns la timp la baie!
În secolul 16, era considerată o insultă să pleci de la masă în timpul banchetului. Brahe era recunoscut ca un mare băutor cu probleme la vezică. N-a ajuns la baie înainte să inceapă banchetul, dar nici nu s-a abţinut de la băutură. Pentru că era prea politicos să se ridice de la masă, lui Brahe i-a explodat vezica. A murit 11 zile mai târziu în chinuri groaznice.
3. Horace Wells
Pionier al anesteziei în anii 1840.
Cum a murit? S-a sinucis cu anestezice
În timp ce experimenta folosirea a diferite gaze ce ar ajuta la anestezie, Wells a devenit dependent de cloroform. În 1848 a fost arestat pentru că a aruncat acid sulfuric peste două femei. Într-o scrisoare redactată în închisoare a dat vina pe cloroform pentru problemele sale. Patru zile mai tarziu a fost găsit mort în celulă. S-a anesteziat cu cloroform şi şi-a tăiat femurul cu o lamă.
4. Francis Bacon:
Una dintre cele mai influente minţi ale secolului 16. Filozof, scriitor, om de ştiinţă, despre Bacon se zvoneşte chiar că ar fi scris câteva din piesele lui Shakespeare.
Cum a murit? Îndesând zăpadă într-o găină!
Într-o după-amiază din 1626, Bacon urmărea o furtună de zăpadă şi a fost lovit de ideea că poate zăpada ar putea fi folosită pentru a conserva carne în acelaşi mod în care sarea era folosită. Bacon a cumpărat o găină, a ucis-o şi apoi a încercat să o umple de zăpadă. Găina n-a îngheţat, în schimb Bacon a murit de pneumonie.
5. Jerome Irving Rodale:
Părintele spiritual al mişcării pentru mâncarea organică şi creator al trustului de presa Rodale.
Cum a murit? În timpul unui show de televiziune!
Rodale s-a lăudat toată viaţa că va trăi până la 100 de ani doar dacă „nu mă va strivi un taximetrist dependent de zahăr”. A murit, însă, la 72 de ani. Un atac de cord l-a ucis în timp ce participa la inregistrarea unui talk-show. Emisiunea n-a fost difuzată niciodată.
6. Eschil
Dramaturg grec cu 500 de ani înainte de Hristos. Mulţi istorici îl consideră părintele tragediei greceşti.
Cum a murit? Un vultur i-a scăpat o ţestoasă în cap!
Legenda spune că ţestoasele erau ridicate de vulturi care, pentru a le putea mânca, le dădeau drumul de la înălţime sperând să le spargă carapacea de stânci. Unul dintre vulturi l-a confundat pe Eschil cu o stâncă (pentru că era chel) şi i-a aruncat lui în cap ţestoasa!
7. Jim Fixx:
Autorul best-seller-ului „Cartea completă a alergării” ce a pornit nebunia joggingului în anii 70.
Cum a murit? A făcut atac de cord…. în timp ce facea jogging!
Fixx a plecat în obişnuita sa cursă de dimineaţă când a fost doborât de un masiv atac de cord. Investigaţiile legiştilor au arătat că arterele coronariene erau blocate în proporţie de 70, 80 si 99%.
N-a prins topul, dar merită o menţiune:
Dansatoarea Isadora Duncan a murit cu gâtul rupt în timp ce-şi conducea decapotabila. Eşarfa ei era atât de lungă încât s-a prins în roata din spate a maşinii şi a ştrangulat-o pe Isadora.
Traducere de Mira Tănase pentru Savoart – Sărbătoarea bunului Gust
Cele mai frumoase şi controversate AMANTE din istorie
Multe femei au avut roluri importante în istoria omenirii. Unele dintre aceste femei au fost mari lideri, altele au fost soţii, mame sau surori ale unor personalităţi, iar unele au fost amante ale unor lideri notabili.
Frumoasele femei au rămas în istorie datorită relaţiilor amoroase cu unii dintre cei mai remarcabili oameni din toate timpurile.
1. Contesa Marie Walewska
Contesa poloneză Marie Walewska (1786 – 1817) a fost căsătorită cu Athenasius Walewski. Tânără, blondă şi cu ochi albaştri, Marie a stârnit multe pasiuni. Ea a devenit una dintre cele controversate din istorie din cauza aventurii sale cu Napoleon I. În mai 1810, Marie i-a născut lui Napoleon un fiu, pe nume Alexandre Walewski.
2. Pauline Bellisle Foures
Pauline a fost soţia unui ofiţer francez, dar amanta împăratului Napoleon. Ea a devenit cunoscută în rândul trupelor sale ca „Cleopatra lui Napoleon”.
3. Eva Braun
Povestea Evei Braun este scurtă şi tragică, dar foarte interesantă. Ea a fost amanta lui Hitler, dar aventura lor romantică a fost păstrată secret mult timp. Hitler şi Eva s-au întâlnit pentru prima dată în 1929, atunci când ea avea doar 17 ani. Povestea lor de dragoste a durat peste 15 ani.
4. Clara Petacci (Claretta Petacci)
Tânăra Clara Petacci a fost ultima amantă a dictatorului italian Benito Mussolini. Ea a murit alături de dictator pe 28 aprilie 1945 la Mezzegra.
5. Margherita Sarfatti
Margherita, care s-a născut în 1880 şi a murit în anul 1961, a fost o jurnalistă de origine italiană, critic de artă şi colecţionar de artă. În 1911, ea l-a cunoscut pe Benito Mussolini şi au început o aventură. Margherita a jucat un rol semnificativ în extinderea fascismului, fiind o femeie educată şi foarte cultă. Mussolini a părăsit-o, însă, după ce a adoptat doctrina anti-semită.
6. Servilia Caepionis
Servilia Caepionis a fost una dintre amantele faimoase ale lui Iulius Cezar, conducătorul Imperiului Roman. Cu câţiva ani mai în vârstă decât Cezar, Servilia a fost o femeie foarte îndrăzneaţă şi de aceea s-a bucurat de multe privilegii. Fiul ei, Brutus, a fost unul dintre asasinii dictatorului.
7. Cleopatra VII
Ultima regină a Egiptului, Cleopatra a VII-a, s-a născut în anul 69 î.Hr, la Alexandria. Aventura ei cu dictatorul Iulius Cezar este faimoasă şi au avut împreună un fiu, Caesarion.
8. Aspasia
Aspasia a fost o femeie controversată în istorie din cauza relaţiei ei cu Pericle. Ea s-a născut în 470 î.Hr. şi, probabil, a murit în 400 î.Hr.. În urma aventurii sale cu Pericle, ea a avut un fiu care mai târziu a devenit general grec. Ea este menţionată în scrierile lui Platon, Aristofan şi Xenofon.
9. Madame de Pompadour
Şarmantă şi frumoasă, Jeanne-Antoinette Poisson, Marchiza de Pompadour, s-a născut în 1721 şi a murit în 1764. Ea a fost o curtezană renumită şi amanta celebră a regelui Ludovic al XV-lea al Franţei.
10. Lillie Langtry
A fost o actriţă britanică de succes care a trăit în perioada 1853-1929. Numele ei real a fost Emilie Charlotte Le Breton, dar a fost numită „Jersey Lily” deoarece s-a născut pe insula Jersey. Foarte frumoasă, actriţa a avut mai mulţi admiratori importanţi, printre care Regele Edward al VII-lea.
Traducere de Mira Tănase pentru Savoart – Sărbătoarea Bunului Gust
Şapte mituri spulberate despre Maria Antoaneta
Maria Antoaneta este cea mai importantă victimă a Revoluţiei Franceze. Se spune că era o fire nepăsătoare şi că iubea excesele de orice fel, însă, moartea sa prin ghilotinare a alimentat şi mai mult legendele. Se crede că a fost lesbiană. A fost acuzată de incest cu fiul său şi se spune că ar fi trecut prin paturile cumnaţilor ei, însă, mulţi istorici moderni consideră că toate acestea sunt rodul imaginaţiei învingătorilor care au scris istoria.
1. Maria Antoaneta nu a spus niciodată despre săraci, aşa cum a fost acuzată: „Dacă nu au pâine, să mănânce cozonac”. Adevărata frază a fost „Lăsaţi-i să mănânce cozonac”, fiind foarte generoasă cu săracii pe care de multe ori i-a ajutat cu mari sume de bani.
2. Maria Antoaneta nu a fost blondă. În ciuda felului în care este prezentată în filme şi cărţi, culoarea părului ei a fost roşcat. Marele ei duşman de la curte, Madame du Bary, amanta regelui Ludovic al XV-lea, a numit-o „mica roşcată”.
3. Maria Antoaneta nu era franţuzoaică. A fost al 15-lea din cei 16 copii ai Mariei Tereza, împărăteasa Austriei. A devenit soţia nepotului lui Ludovic al XV-lea, viitorul rege Ludovic al XVI-lea, unind casele regale Bourbon şi Habsburg.
4. Pasiunea Mariei Antoaneta pentru modă nu a falimentat Franţa. Vistieria Franţei era distrusă cu mult timp înainte ca ea să devină regină, iar situaţia s-a înrăutăţit şi mai mult atunci când Ludovic al XVI-lea a decis să-i ajute pe coloniştii americani în Războiul de Independenţă.
5. Maria Antoaneta nu şi-a muls niciodată vacile. Cu toate acestea, îşi servea întotdeauna musafirii cu lapte proaspăt pe care îl ţinea în vase de porţelan pe care era gravată monograma ei.
6. Maria Antoaneta nu a fost niciodată o femeie de moravuri uşoare. Mai mult decât atât, ea a rămas virgină în primii 7 ani după căsătorie!
7. Maria Antoaneta nu a fost forţa din spatele tronului. Mama sa şi împărăteasa Austriei, Maria Tereza, a criticat-o pentru incapacitatea ei de a-l controla pe regele Franţei, care nu i-a permis niciodată să se amestece în politică.
Text de Mira Tănase pentru Savoart – Sărbătoarea Bunului Gust
Parteneri
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|