1. Attila Hunul::
Una dintre cele mai negre prezenţe din istorie, Attila şi-a condus armata către glorie în Asia, din Mongolia până la marginea Imperiului Rus. Hunii au făcut ravagii – au pârjolit şi distrus sate întregi în drumul lor spre dominaţie totală.
Cum a murit? I-a sângerat nasul în noaptea nunţii.
În 453 AD, Atilla s-a însurat cu o fată tânără pe nume Ildico. În ciuda reputaţiei sale de luptător feroce, când venea vorbea de banchet, Attila mânca şi bea puţin. În seara nunţii a făcut exces şi s-a îndopat cu băutură şi mâncare. În timpul nopţii a început să-i sângereze nasul, dar Attila era prea beat să observe. A murit înecat în propriul sânge.
2. Tycho Brahe:
Un important astronom danez din secolul 16. Cercetările sale i-au permis lui Isaac Newton să descopere teoria gravitaţiei.
Cum a murit? N-a ajuns la timp la baie!
În secolul 16, era considerată o insultă să pleci de la masă în timpul banchetului. Brahe era recunoscut ca un mare băutor cu probleme la vezică. N-a ajuns la baie înainte să inceapă banchetul, dar nici nu s-a abţinut de la băutură. Pentru că era prea politicos să se ridice de la masă, lui Brahe i-a explodat vezica. A murit 11 zile mai târziu în chinuri groaznice.
3. Horace Wells
Pionier al anesteziei în anii 1840.
Cum a murit? S-a sinucis cu anestezice
În timp ce experimenta folosirea a diferite gaze ce ar ajuta la anestezie, Wells a devenit dependent de cloroform. În 1848 a fost arestat pentru că a aruncat acid sulfuric peste două femei. Într-o scrisoare redactată în închisoare a dat vina pe cloroform pentru problemele sale. Patru zile mai tarziu a fost găsit mort în celulă. S-a anesteziat cu cloroform şi şi-a tăiat femurul cu o lamă.
4. Francis Bacon:
Una dintre cele mai influente minţi ale secolului 16. Filozof, scriitor, om de ştiinţă, despre Bacon se zvoneşte chiar că ar fi scris câteva din piesele lui Shakespeare.
Cum a murit? Îndesând zăpadă într-o găină!
Într-o după-amiază din 1626, Bacon urmărea o furtună de zăpadă şi a fost lovit de ideea că poate zăpada ar putea fi folosită pentru a conserva carne în acelaşi mod în care sarea era folosită. Bacon a cumpărat o găină, a ucis-o şi apoi a încercat să o umple de zăpadă. Găina n-a îngheţat, în schimb Bacon a murit de pneumonie.
5. Jerome Irving Rodale:
Părintele spiritual al mişcării pentru mâncarea organică şi creator al trustului de presa Rodale.
Cum a murit? În timpul unui show de televiziune!
Rodale s-a lăudat toată viaţa că va trăi până la 100 de ani doar dacă „nu mă va strivi un taximetrist dependent de zahăr”. A murit, însă, la 72 de ani. Un atac de cord l-a ucis în timp ce participa la inregistrarea unui talk-show. Emisiunea n-a fost difuzată niciodată.
6. Eschil
Dramaturg grec cu 500 de ani înainte de Hristos. Mulţi istorici îl consideră părintele tragediei greceşti.
Cum a murit? Un vultur i-a scăpat o ţestoasă în cap!
Legenda spune că ţestoasele erau ridicate de vulturi care, pentru a le putea mânca, le dădeau drumul de la înălţime sperând să le spargă carapacea de stânci. Unul dintre vulturi l-a confundat pe Eschil cu o stâncă (pentru că era chel) şi i-a aruncat lui în cap ţestoasa!
7. Jim Fixx:
Autorul best-seller-ului „Cartea completă a alergării” ce a pornit nebunia joggingului în anii 70.
Cum a murit? A făcut atac de cord…. în timp ce facea jogging!
Fixx a plecat în obişnuita sa cursă de dimineaţă când a fost doborât de un masiv atac de cord. Investigaţiile legiştilor au arătat că arterele coronariene erau blocate în proporţie de 70, 80 si 99%.
N-a prins topul, dar merită o menţiune:
Dansatoarea Isadora Duncan a murit cu gâtul rupt în timp ce-şi conducea decapotabila. Eşarfa ei era atât de lungă încât s-a prins în roata din spate a maşinii şi a ştrangulat-o pe Isadora.
Traducere de Mira Tănase pentru Savoart – Sărbătoarea bunului Gust

Controversa constă în modul diferit în care personajul este descris de către istoriografia catolică a primei jumătăţi a secolului XVII, (în principal italiană şi maghiară) faţă de istoriografia românească; în modul diferit în care contemporanii personajului îl văd: ca pe un principe destoinic (colaboratorii apropiaţi ai săi, majoritatea membrilor Dietei ardelene); ca pe un nestatornic, un om ce îşi schimba mereu opţiunile şi uşuratic (Curtea de la Praga, Mihai Viteazul şi anturajul său); ca pe un exponent de seamă al taberei prigonitorilor (secuii). În mare parte, această controversă se datorează şi faptului că a abdicat de trei ori la rând, număr neobişnuit de mare pentru un monarh fără prea mari realizări în vreunul din acele planuri care pot revoluţiona şi prin acestea să fi fost pus în acele situaţii încât, pentru a putea salva sau realiza ceva, să aleagă calea exilului şi renunţarea la putere. Aceasta cu atât mai mult cu cât politica sa externă era – desigur, după ce a fost luată hotărârea de a intra în războiul cel lung de partea Ligii Creştine şi până la revenirea de la Ratibor în scaunul principatului – în deplină concordanţă cu cea a habsburgilor.
Text de Mira Tănase pentru savoart – Sărbătoarea Bunului Gust