Cine nu cunoaşte Piaţa Libertăţii din Timişoara, dar totodată câţi dintre noi ştim care a fost perioada de glorie a ei?
Piaţa Prinţului Eugen de Savoya a fost ridicată spre mijlocul secolului al XVIII-lea. O perioadă a fost cunoscută şi recunoscută drept Piaţa Armelor, Piaţa Militară sau Piaţa Paradelor. A primit numele de Piaţa Libertăţii în anul 1848, odată cu izbucnirea revoluţiei maghiare, dar după ce armata austriacă a recucerit oraşul piaţa a revenit la numele de Piaţa Prinţului Eugen de Savoya. Cea mai veche clădire din această zonă este considerată Generalatul Nou, din 1730. Nu trebuie uitate, însă, nici Comandamentul Militar şi Cazinoul Militar. Acesta din urmă a rămas celebru pentru fastuoasele petreceri date pe vremuri de ofiţeri. „În Piaţa Libertăţii, unde este acum blocul pe colţ, conform unor înscrieri, se află Biserica Franciscană, prin intermediul căreia a fost îngropată prima iubire a lui Ludwig van Beethoven, Janette D’Honrath, în cimitirul din Calea Lipovei”, precizează istoricul Ioan Haţegan.

Primăria Veche a fost ridicată după planurile unui italian din Timişoara, pe locul băii publice otomane, iar în prezent, din vechea baie a mai rămas doar o inscripţie în partea dreaptă a intrării în clădire. În mijlocul pieţei se ridica statuia barocă a Sfintei Fecioare Maria şi a Sfântului Nepomuk, monument realizat la Viena în anii 1750. Monumentul o înfăţişeaza pe Sfânta Fecioară binecuvântându-l pe Ioan Nepomuk, protectorul catolicilor. Respectând tradiţia catolică a Sfintei Treimi, realizatorii au executat, pe lângă cele două personaje biblice, alţi trei sfinţi. Casa cu Atlanti, un alt monument istoric timişorean a fost zestrea negustorului aromân Macri pentru fiica sa. Dacă ne uităm la acest obiectiv, se pot remarca cele doua coloane turceşti îngropate ritual, semn că stăpânirea turcească era şi ea îngropată odată cu recucerirea oraşului de austrieci.

Text de Mira Tănase pentru Savoart – Sărbătoarea Bunului Gust