
După victoria de la Petrovaradin (5 august 1716) asupra oștilor otomane, prințul Eugeniu de Savoia decide cucerirea cetății Timișoara, pentru a pune stăpânire pe această importantă poziție strategică. În urma unui asediu de 48 de zile, însoțit de bombardamente repetate, care au distrus în mare parte clădirile din interiorul cetății, la 12 octombrie 1716, Mehmed Pașa, ultimul comandant otoman al Timișoarei, acceptă capitularea, iar garnizoana turcă părăsește definitiv orașul. La 18 octombrie 1716, prințul Eugeniu de Savoia își face intrarea triumfală într-o cetate grav răvășită de violentul asediu. Garnizoana otomană se retrage în sudul Dunării, iar după 164 de ani cetatea intră din nou sub stăpânirea europenilor.
Text de Mira Tănase pentru Savoart – Sărbătoarea Bunului Gust

Primăria Veche a fost ridicată după planurile unui italian din Timişoara, pe locul băii publice otomane, iar în prezent, din vechea baie a mai rămas doar o inscripţie în partea dreaptă a intrării în clădire. În mijlocul pieţei se ridica statuia barocă a Sfintei Fecioare Maria şi a Sfântului Nepomuk, monument realizat la Viena în anii 1750. Monumentul o înfăţişeaza pe Sfânta Fecioară binecuvântându-l pe Ioan Nepomuk, protectorul catolicilor. Respectând tradiţia catolică a Sfintei Treimi, realizatorii au executat, pe lângă cele două personaje biblice, alţi trei sfinţi. Casa cu Atlanti, un alt monument istoric timişorean a fost zestrea negustorului aromân Macri pentru fiica sa. Dacă ne uităm la acest obiectiv, se pot remarca cele doua coloane turceşti îngropate ritual, semn că stăpânirea turcească era şi ea îngropată odată cu recucerirea oraşului de austrieci.
Text de Mira Tănase pentru Savoart – Sărbătoarea Bunului Gust