Un om care ajunge să se privească prea mult pe sine, ajunge să nu mai ştie care îi e chipul şi care îi e masca. Iar atunci când ideea sa are la bază povestea unui scriitor de top, rezultatul depăşeşte cu mult imaginaţia publicului.

Cum ar fi daca am putea opri timpul în loc, fix în momentul cheie al existenţei noastre? Atunci când suntem cei mai frumoşi, cei mai apreciaţi, cei mai talentaţi? Şi cum ar fi dacă i-am vedea pe restul cum îmbătrânesc, cum îşi schimbă opiniile şi stilul de viaţă, iar noi am rămâne la fel ca acum câţiva ani? Şi dacă ne-am face un tablou al sufletului nostru şi l-am ascunde departe de văzul lumii cum s-ar schimba el?

Povestea tânărului Dorian Grey este cam aşa:

„Un tânăr inocent şi credul, cu o frumuseţe rară în Londra epocii victoriene, ajunge să fie distrat de tot felul de prieteni şi circumstanţe. Ajunge să se iubescă pe sine. Să păstreaze frumuseţea exterioară prin intremediul unui tablou misterios. Un pictor şi un petrecăreţ excentric fac din viaţa liniştită a tânărului una plină de acţiune.

Sedus de propria imagine din pictură, Dorian mărturiseşte în faţa amicilor săi că şi-ar vinde şi sufletul numai să rămână toată viaţa frumos şi tânăr exact ca în tablou. Cu trecerea timpului, Dorian se implică în numeroase aventuri scandaloase iar portretul începe să îmbătrânească şi să se schimbe, arătând tuturor hidoşenia sufletului său, chiar dacă chipul lui rămâne la fel de tânăr şi de frumos. Forţat să părăsească oraşul din cauza faptelor sale, se reintoarce după 25 de ani de absenţă arătând la fel de proaspăt ca atunci când a plecat, dar tabloul monstruos încuiat în pod îi trădează adevarata vârstă şi conştiinţa… de aici se declanşează o luptă apringă între el şi toţi cei care vor să îl demaşte. Întâlnind dragostea, este înfrânt de propria-I neputinţă…şi totul se termina pe un fond de tristeţe”.

Aţi citit cartea sau aţi văzut filmul? Ce părere aveti despre un astfel de personaj?

Text de Mira Tănase pentru Savoart – Sărbătoarea Bunului Gust