|
|
|
Savurosul ceai de la ora cinci
Cand una dintre preferatele reginei Victoria, Ducesa de Bedford, a inceput sa consume ceai cu biscuit dupa ora 16, francezii erau deja mari consumatori in domeniu. Acestia obisnuiau sa consume si cate zece portii pe zi – lor li se datoreaza, in speta, traditia adaugarii de lapte in ceai.
Dar, sa revenim la ceaiul englezesc, de la ora cinci. Incantata de noua ei descoperire – aceea de a consuma ceai cu fursecuri si biscuit dupa amiaza, Ducesa de Bedford a simtit nevoia de a impartasi mica ei placere cu grupul de prietene. La acea vreme, ceaiul de la ora cinci s-a impamantenit ca obicei cosmopolit in familiile de rang inalt, extins mai tarziu si in randul oamenilor obisnuiti.
Maine vom afla care sunt regulile de eticheta ale ceaiului de la ora cinci.
Pana atunci SAVOART – SARBATOAREA BUNULUI GUST va ureaza o seara de inceput de weekend plina de savoare si relaxare!
La un pahar cu vin, sigur ca vin!
Emotia indragostirii ne poate face sa parem stangaci. Iata de ce, o invitatie la un pahar cu vin degustat in doi este una dintre cele mai potrivite replici pentru ziua… pentru fiecare zi din viata indragostitilor, si nu numai. Situatia reflecta calitatea fundamentala a taninului (compus al vinului) de a ridica nivelul serotoninei din organism, inducand o stare de relaxare profunda.
Consumul moderat al licorii lui Bachus (un pahar pe zi pentru femei, doua pahare pe zi pentru barbati) are grija atat de sanatatea personala, fiind un puternic antioxidant si medicament naturist antistres, cat si de sanatatea cuplului, detensionand si crescand apetitul pentru… dragoste. In religia crestina, iubirea reprezinta adevarul universal. Latinii avertizau asupra adevarului verificat printr-un pahar cu vin: „In vino veritas!”. Reducem aceste doua premise la un motto concluziv: DRAGOSTEA ESTE IN VIN!
Sfat: daca savoarea vinului va face deliciul unei seri in intimitatea propriului camin, alegeti, odata cu vinul, si paharele. Sa ne amintim intotdeauna ca vinul alb va fi servit intr-un pahar mai ingust, asa cum vinul rosu va fi servit intr-un pahar mai larg!
Mai multe despre dragoste, vinuri si alte delicii ale vietii, vom afla in zilele urmatoare. Pana atunci, SAVOART – SARBATOAREA BUNULUI GUST va doreste cat mai multe clipe de relaxare!
Romeo si Julieta – Shakespeare
In Evul Mediu si Renastere, apropiati ai coroanei, obisnuiau sa plateasca serviciile unui poet personal, pentru a reprezenta in versuri genealogia familiei. Artizanii rimelor de familie se intitulau barzi. Intre acestia, William Shakespeare (1564-1616), nascut in Stratford, un orasel de pe malul raului Avon, este supranumit „Bardul lui Avon”.
Sub pana acestuia apare una dintre cele mai sensibile tragedii romantice ale istoriei. Inutil sa adaugam ca „Romeo si Julieta” reprezinta o capodopera literara a intregii perioade renascentiste. Povestea urmasilor a doua familii italiene rivale este deja bi
necunoscuta in istorie, atunci cand Shakespeare alege sa o transpuna in versuri. Plagiat? Poate, pe undeva, tematic. Perfectiune lirica? Absolut!
Scena balconului este emblematica. Iata, aici, maniera in care Shakespeare a gasit de cuviinta sa rosteasca juramintele iubirii prin Julieta si Romeo:
„JULIETA: Ma indragesti? Vei spune „da”, stiu bine,
Si-am sa te cred: dar daca juri, poti face
Stramb juramant; de calpii-ndragostiti,
Se spune, Zeus rade. O, Romeo,
Iubite, de iubesti, s-o spui cinstit:
Ci prada lesne prinsa de ma crezi,
Ma-ncrunt si rea ma fac, ne-nduplecata,
Ca tu sa ma castigi; altminteri nu !
Sunt, chipes Montague, prea-ndragostita
Si poate usurica ma socoti;
Dar, crede, mai statornica voi fi
Decat sireata ce se-arata darza.
Mai darza, stiu, se cuvenea sa fiu,
Dar ce-auzisi, cat nu stiam c-asculti,
E dragostea-mi curata. Deci sa-mi ierti,
N-a fost doar toana unui dor fugar,
Destainuit, asa, de bezna noptii.
ROMEO: Domnita, jur pe luna care ninge
Polei de-argint pe pomii toti din preajma…
JULIETA: O, nu jura pe luna; luna-si schimba
Rotundul chip in fiecare luna
Si nu te vreau ca ea de nestatornic.
ROMEO: Pe ce sa-ti jur ?
JULIETA: Sa nu te juri deloc;
Sau, daca vrei, pe dulcea ta faptura –
Pe zeul paganiei mele jura
Si-am sa te cred.”
Suntem in luna lui DOI. Nu intamplator, dragostea este celebrata in aceasta perioada. Simbolistica cifrei doi asimileaza miturile perechii, invocand, in acelasi timp, dihotomia si dualitatea. Simbioza sta sub semnul firescului, prin elementele de ordin biologic care o genereaza: placerea, dorinta, posesia – starea de beatitudine, numita dragoste. De-a lungul existentei sale pe pamant, omul a incercat sa acutizeze si sa prelungeasca aceasta stare. Mijloacele au fost, pe cat de neasteptate, pe atat de ingenioase.
Unul dintre acestea, care se perpetuaza pana in zilele noastre, luand aspecte mereu originale, este POEZIA. Arta de a povesti in versuri rimate si ritmate are origini ancestrale. Cu aproape doua mii de ani inainte de Christos, versurile erau folosite pentru ajutarea memoriei.
Gustul pentru poezie a transgresat, temporal, perimetrul practic, instituindu-se ca ARTA. ARS POETICA (arta poeziei) este mentionata prima data in lucrarea „Poetica” semnata de Aristotel, cu peste 2300 de ani in urma. De aici, pana la formele actuale de poezie, versurile au cunoscut infinite forme de manifestare. Nu intamplator este faptul ca poetii cunosteau tratatele filozofice ale timpului lor, in aceeasi masura in care mare parte din filozofi au fost impatimiti ai scrierilor in versuri. Ergo, poezia punea la dispozitie cititorului/ascultatorului cunoasterea sufletului uman intr-o maniera nu atat de grava si stufoasa ca lucrarile filozofice, dar, in acelasi timp, nu neaparat facila, ci, mai degraba, ludica. Acest ultim apanaj – ludicul – face din poezie o forma de inalt divertisment.
Dar, mai multe despre poezie si dragoste vom afla in zilele urmatoare. Pana atunci, „SAVOART – Sarbatoarea bunului gust” va ureaza un inceput de saptamana savuros!
Educatie si eticheta
Eticheta este rezultatul unui control permanent asupra gesturilor spontane, a ticurilor si a posturii. Tendinta de a ocupa cel mai confortabil loc intr-o incapere trebuie sa fie infranata, cu atat mai mult cu cat regulile decentei impun o postura anume in cazul ocuparii unui scaun – cand ne asezam, nu avem voie sa ne sprijinim de spatarul scaunului sau al canapelei. Vom ocupa marginea piesei de mobilier, mentinand spatele drept si picioarele apropiate.
Multi oameni gasesc o pozitie confortabila in postura „picior peste picior”. Evitati, totusi, sa va incrucisati picioarele, oricat de tentant ar fi acest lucru. Trebuie sa ne amintim ca, de multe ori, confortabilul incalca eticheta. Iata de ce este nevoie de multa practica si, in acelasi timp, control permanent, atunci cand ne insusim eleganta.
Mai multe despre eticheta si diplomatie vom afla in weekendurile urmatoare. Pana atunci, SAVOART – SARBATOAREA BUNULUI GUST va doreste o duminica plina de eleganta!
Parteneri
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|