buton_savoart-1 scoala_vinului parteneri

bun-gust

Băuturi de weekend


Poate vă gândiţi ce fel de băuturi s-ar potrivi pentru weekend, noi venim doar cu câteva sugestii din topul celor preferate:

- Gin cu tonic sau rom cu cola: 60 calorii
- Pahar mare de vin rosu: 148 calorii
- Pahar mic de vin rosu: 95 calorii
- Pahar mic de vin alb sec: 83 calorii
- Pahar mare de vin alb: 135 calorii
- Pahar mic de vin rose: 118 calorii
- Pahar mare de vin rose: 160 calorii
- Baileys: 155 calorii
- Cocteil Cosmopolitan: 220 calorii
- Bacardi Breezer: 220 calorii
- Margarita: 175 calorii

Dacă vă hotărâţi asupra numărului de calorii, sunteţi gata de distracţie :)

Text de Mira Tănase pentru Savoart – Sărbătoarea Bunului Gust

Eu pot trăi fără îndulcitori


Puţini pot trăi fără îndulcitori. Cafeaua trebuie să fie dulce pentru a o savura, ceaiul la fel, prăjiturile nu ar mai exista fără gustul dulce, „vicios” de care nu ne putem descotorosi şi chiar unele tipuri de mâncăruri utilizează în compoziţia lor faimoasele „dulcegării”. Dulcele este parte integrantă a vieţii noastre, face parte din rutina noastră, din nevoile pe care le avem şi, uneori, îl folosim ca alinare chiar şi în trăirile pe care le experimentăm. Parcă niciodată nu poţi refuza „ceva dulce”.

Zahărul este principalul îndulcitor pe care îl folosim în alimentaţia noastră. Auzi în stânga şi în dreapta cât de nociv e, dar parcă pe o ureche îţi intră şi pe alta îţi iese. Nu contează, însă, că e miere, zahăr, sau zaharină, toate au acelaşi efect. Va trebui să ne asigurăm că ştim câte ceva despre toate variantele «dulci» ca să putem şti ce alegem.

Zaharina – nu, mulţumesc!

Când spunem „zaharină” putem adăuga lângă şi îndulcitori înrudiţi cum ar fi aspartam, sorbitol, xilitol, manitol, sucraloză, maltitol etc, adica E-uri. Şi cred că nu mai au nevoie de nici un comentariu. Numai după numele lor putem interpreta că e vorba de produse chimice, prelucrate.
Ni s-a tot indus ideea de a folosi zaharina, în locul zahărului, spre beneficiul siluetei. Poate da rezultate doar la suprafaţă, din punct de vedere al fizicului, dar cu sănătatea ce facem? Aceasta nu este întotdeauna atât de vizibilă. Sacrificăm orice pentru silueta noastră?
Se spune că îndulcitorii artificiali sunt acele substanţe chimice care oferă preparatelor şi băuturilor acel gust dulce, similar cu acela al zahărului, dar cu mai puţine calorii decât acesta. Aceştia au un gust mult mai dulce decât al zahărului obişnuit şi de aceea sunt utilizaţi în cantităţi mai mici.
De unde vine şi cât timp i-a trebuit zahărului să ajungă pe mesele noastre, vom afla în articolele următoare atunci când vom vorbi şi despre miere. Despre variatele produse ale dulcelui interzis vă invităm să aflaţi mai multe, degustând, în cadrul următoarei ediţii a Savoart – Sărbătoarea Bunului Gust, delicioase preparate.

Text de Mira Tănase pentru Savoart – Sărbătoarea Bunului Gust

Nectarul zeilor nemuritori


Dintotdeauna vinul rosu s-a aflat undeva la granita dintre fictiune si realitate. La inceputurile civilizatiei omenesti, era bautura zeilor alaturi de celebrul nectar pe care il sorbeau zeii olimpieni. Unii cercetatori ai mitologiei au aratat ca celebrul nectar al zeilor care nu era altceva decit un vin rosu adus din zone tinute secrete de catre stapanii Olimpului, in f
apt era un soi de vin pregatat special de catre sacerdotii de pe malul Pontului si destinat doar nemuritorilor. Se spunea ca cei care reusesc sa manince din mincarea zeilor si sa le bea vinul, deveneau nemuritori. Din cauza asta Zeus pusese paza severa, pentru ca neamul ceresc sa nu se amestece cu saminta terestra. Ceea ce nu se stie din legendele mitologice e faptul ca, un zeu, un singur zeu, ajunsese sa-l intreaca in popularitate chiar pe stapanul zeilor, pe Zeus.

Armate intregi de credinciosi cutreierau pamanturile si mii de altare ardeau neincetat in cinstea acestui zeu. Acest zeu, de sorginte traca, era Bacchus sau Dyonysos, cum i se mai spunea. Si era zeul vinului. Numai ca, zeul vinului nu reprezenta doar ceea ce ne inchipuim noi astazi sau ceea ce, deformat a ajuns astazi pana la noi. Nu era un zeu al betivilor, al celor care se dedau placerilor trupesti fara socotinta. Era zeul renasterii naturii, zeul reinvierii. Puterile lui erau atat de mari incat olimpienii insisi se temeau de el.

Nu este nici o ocazie deosebita in care vinul rosu sa nu fie folosit. Si asta, pentru ca dincolo de existenta sa simpla de licoare de baut, in vinul rosu sta puterea supranaturala pe care o regasim la toate fiintele nemuritoare, fiind ea insasi o parte din fiinta spirituala a acestora.

Text de Mira Tănase pentru Savoart Sărbătoarea Bunului Gust

Relaxare si desfatare. Paradisul de acasa

Locuinta este un areal in care omul se simte cel mai in siguranta, permitandu-si luxuri pe care societatea, altfel, i le refuza. Iata de ce, acest loc sacru al individului trebuie tratat cu cea mai mare consideratie.

Este, pe undeva, de bun-simt si de bun-gust sa transformam locuinta noastra potrivit personalitatii noastre si nevoilor profund spirituale. Iar una dintre principalele nevoi ale omului, atunci cand ajunge acasa, este relaxarea.

Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust va propune astazi cateva elemente de eleganta si, in acelasi timp, de relaxare, pentru un camin de poveste.

Nu intamplator, Paradisul este vazut mereu ca o gradina! Unul dintre cele mai la indemana elemente ce pot innobila o locuinta este reprezentat de universul inmiresmat si plin de culoare al florilor.

Sa ne amintim intotdeauna ca un buchet de flori de camp reimprospateaza atmosfera camerei de zi. Ideal ar fi sa avem mai multe buchete, aranjate simetric cu aceleasi tipuri de flori, pentru a nu incarca printr-o diversitate prea mare. Daca avem mai multe buchete de flori diferite, este indicat sa le desfacem si sa cream alte buchete, asociind florile in asa fel incat sa obtinem manunchiuri asemanatoare. Cu cat mai multe buchete, cu atat mai bine!

O alternativa la vazele cu flori sunt ghivecele cu orhidee. Crenguta bogata in flori nu necesita ingrijiri deosebite si va atrage atentia intr-un mod placut oricarui vizitator. Regula de baza se pastreaza si aici – cu cat mai multe ghivece cu orhidee, cu atat mai paradisiaca privelistea!

Un alt mod de relaxare, de data aceasta in afara locuintei, este participarea la concertele live, expozitiile de pictura si fotografie, degustarile de vinuri si alte delicatese culturale sau culinare. Pentru aceasta va asteptam cu drag alaturi de noi la urmatoarea editie a Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust, in 15, 16, 17 iunie, la No Name, in Timisoara!

Locul de onoare

Societatea inseamna, dincolo de intalnirile si dialogurile de fiecare zi, respectarea tacita a unui statut. Chiar in cazul spiritelor libertine, este bine sa se tina seama de cateva elemente de bun-gust ce lucreaza exclusiv in avantajul celui care le pune in aplicare.
Unul dintre elementele sine qua non ale societatii contemporane este automobilul. Fiecare dintre noi am fost, cel putin ocazional, pasageri. Cand nu detinem noi insine calitatea de sofer, se impune sa cunoastem si sa aplicam cateva reguli comportamentale menite sa evite discutiile despre locul preferat de unii sau de altii in masina.

Una dintre greselile cel mai des intalnite este aceea de a prefera locul din dreapta soferului. La romani, mai ales, este chiar un moft – unele persoane insista sa ocupe acest loc, avand convingerea ca este cel mai confortabil si, mai ales, cel mai „important”. Observati cum, pe locul din dreapta soferului, fratii obisnuiesc sa isi aseze surorile, mamele, sotiile. Exista chiar situatii in care unii parinti isi aseaza copiii pe scaunul din fata: o alegere pe cat de gresita, pe atat de periculoasa!

Ca sa evitam astfel de situatii total nerecomandate, va propunem sa ne amintim impreuna regulile ocuparii locurilor in masina. Locul de onoare, daca vreti, in orice atumobil clasic, este intr-adevar pe partea dreapta, dar in spate, pe diagonala cu locul soferului. Acest loc va fi intotdeauna ocupat de femeie! Daca sunt mai multe femei printre pasageri, ordinea este data de rang sau, dupa caz, de varsta – cea mai in varsta sau cu un rang mai inalt va ocupa locul din partea dreapta, spate. In cazul in care masina are patru pasageri, ultimul pasager ca importanta sau statut va ocupa locul din dreapta, fata. De obicei, acest loc trebuie sa ramana gol, in cazul in care nu exista un al doilea sofer caruia i-a fost rezervat.

Se impune sa ne amintim intotdeauna care este locul nostru. Iata de ce, Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust, va invita sa va ocupati locurile in public la urmatoarea editie, din 15, 16 si 17 iunie, in incinta No Name Timisoara! Pe curand!

Statut de imparateasa, suflet de mama. SISSI si printul Rudolph

Imparatul imperiului Austro-Ungar, Franz Iosif, casatorit cu una dintre cele mai indragite suverane ale istoriei – imparateasa Elisabeta, cunoscuta sub simpaticul pseudonim „Sissi” – a avut impreuna cu aceasta patru copii, dintre care trei fete si un singur mostenitor – Rudolph. Acesta din urma avea sa ramana in arhivele vremii drept „printul nefericit”.

Denumirea nu este una intamplatoare. Rudolph, care trebuia sa fie mostenitorul unuia dintre cele mai puternice imperii, mostenea si sensibilitatea si spiritul rebel al mamei sale.

Casatorit cu o femeie pe care nu a iubit-o niciodata, printul mostenitor Rudolph avea sa se retraga in activitati mai placute decat problemele statului, pe care le gasea apasatoare. Tatal sau, imparatul Franz Iosif, nu avea sa ii ierte fiului abordarea unei astfel de atitudini, tratandu-l, de fiecare data, cu infatuare si dispret.

Toate acestea aveau sa il indeparteze pe Rudolph si mai mult de indatoririle sale. Imparateasa Sissi va fi una dintre putinii oameni care il va intelege pe nefericitul print. Ca mama, Sissi isi iubea cel mai mult baiatul, incercand cumva sa suplineasca lipsa de afectiune a tatalui. Cu toate acestea, Sissi nu va reusi sa isi salveze copilul de la un destin pe cat de fascinant, pe atat de tragic.

Regalitatea – intre binecuvantare si blestem

Pentru omul de rand regalitatea poate parea fascinanta, realitatea ei concurand, intr-o buna masura, povestile nemuritoare. Pentru reprezentantii caselor regale, insa, statutul inalt este, de cele mai multe ori, o anatema in fata careia nu pot decat sa isi plece smeriti capetele incoronate. Orice incercare de sustragere de la indatoririle curtii, orice abatere de la principiile dure ale monarhiei, poate aduce oprobiul, dezmostenirea sau chiar moartea.

Daca societatea contemporana permite libertatea alegerii, regalitatea a fost intotdeauna reticenta in fata acestei libertati. Aceasta abordare era cu atat mai rigida cu cat ea privea direct casatoriile – acestea, in clasele inalte, nu erau decat niste aliante colosale de putere. Pacte intre familii, tratate de pace sau declaratii de razboi, toate puteau fi rezolvate cu mult mai multa usurinta printr-o casatorie.

Iata de ce, unul dintre cele mai profunde sentimente umane era cu desavarsire interzis in lumea monarhica. Iubirea nu prezenta niciun fel de avantaje cand venea vorba de siguranta regatului sau a imperiului. Insa, reprezentantii inaltelor clase sociale nu sunt decat niste oameni.

Dincolo de aliante si tratate, sentimentele, dorul, dragostea nu au putut fi controlate printr-o semnatura. De aici, drame colosale si povesti fascinante pe care va propunem sa le cunoastem impreuna in minunatele carti ale literaturii lumii, prezente si la urmatoarea editie a Savoart –Sarbatoarea Bunului Gust, la jumatatea lunii iunie (15, 16, 17).

Scurta istorie a painii (partea a doua)

Pentru egipteni painea era folosita si ca moneda de schimb. Salariul pentru o zi de munca consta in trei paini si doua beri. Daca la inceput painea era obtinuta din amestecul fainii cu apa, ulterior (asta insemnand la o diferenta milenara fata de momentul initial), la acest amestec egiptenii au adaugat spuma de bere. Aluatul astfel obtinut era lasat in soare, sa creasca, apoi bagat intr-un cuptor sacru – cuptorul de paine.

Semnificatia painii este una majora nu doar pentru egipteni – care obisnuiau sa puna alimentul alaturi de aur, argint si mirodenii, in mormintele sacre. Painea este un arhetip religios, fiind alimentul ales de Iisus pentru a-l imparti ucenicilor.

Civilizatia moderna pastreaza credinta in sacralitatea painii. La romani, intampinarea oficiala se face cu paine si sare. De asemenea, obiceiul de a „da copilul la grinda”, prezent in partea de sud a tarii, este unul care implica painea, ca simbol al cresterii. La nuntile romanesti, de asemenea, turta de paine este rupta si aruncata peste capetele mirilor, in semn de prosperitate. Biserica Ortodoxa foloseste impartirea painii la finalul slujbei de duminica, insemnand impartasirea cu trupul divin.

Cunoscand toate aceste lucruri, completarea meselor cu paine trece de la banal la special, bucurandu-ne atat papilele cu un gust milenar, dar si sufletele, cu semnificatii dintre cele mai profunde.

Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust va va impartasi din deliciile si simbolurile painii la urmatoarea editie – buna ca painea calda!

Asinul de la Ierusalim

Pentru Religia Ortodoxa, Duminica Floriilor este o zi cu o multitudine de semnificatii cu importanta majora in credintele si ideile crestine. Aceasta zi, celebrata intotdeauna inainte cu o saptamana ziua Pastelui, anticipeaza sanctitatea celei mai mari sarbatori crestine. Tocmai de aceea, poate, in traditia romaneasca se spune ca vremea din aceasta zi este la fel ca vremea ce va urma in ziua Pastelui.
Din punct de vedere religios, ziua floriilor inaugureaza Saptamana Patimilor si, in acelasi timp, celebreaza intrarea si primirea Domnului Iisus Christos in Cetatea Ierusalimului. Acest eveniment are caracter emblematic in viata Mantuitorului: oamenii i s-au inchinat, asternand ramuri de salcie si maslin pe drum, ca asinul care il purta pe Iisus sa calce pe moale. Acest gest a fost atat unul de recunostinta fata de minunile Fiului Lui Dumnezeu, cat si unul de recunoastere a Mantuitorului.
Se spune ca, de la aceasta intamplare, pentru ca a fost atat de cald si bland ca sa duca povara Mantuitorului, magarul poarta pe spate simbolul Sfintei Cruci, ca semn al binecuvantarii. Intr-adevar, daca privim orice magarus, vom observa pe spatele lui ca blana este mai inchisa la culoare, de-a lungul coloanei vertebrale si in zona umerilor, desenand semnul crucii.
Curiozitate sau minune, cert este ca magarusul ramane unul dintre cele mai blande si mai supuse animale, avand, pe undeva, smerenia unui monah.
Cu ocazia frumoasei sarbatori a Floriilor, Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust ureaza tuturor Florilor cu suflet de om La Multi Ani Fericiti aproape de tot ce va este mai drag!

Diamantele de nisip

  Continuam astazi calatoria prin lumea legendara a cristalelor. Stralucirea, transparenta, dar si sunetul curat, in ecourile inalte si blande ale noii sticle flintate aveau sa cucereasca inimile oamenilor.
 Cererea pentru cristal a devenit atat de mare in Anglia, iar numarul fabricantilor a crescut in asa masura, incat statul si-a permis promulgarea unei legi care sa taxeze noua sticla ca pe un produs de lux. Producatorii s-au vazut, astfel, nevoiti sa isi mute fabricile in Irlanda, unde nu existau aceste accize pentru cristal.
Pe continent a fost repede preluata reteta pentru noua bijuterie a sticlei. Intre casele producatoare de cristal, reputatia unora transcende timpul si, prin aceasta, istoria. Unele ajung cele mai importante nume in domeniu chiar si pentru contemporaneitate.
Cristalul este un material care, lucrat cu atentie, imita in mod fidel cele mai scumpe pietre pretioase. O casa austriaca de productie de cristal a cucerit intreaga lume prin bijuterii create cu maiestrie din acest material delicat si cuceritor. Numele ei sta pe buzele tuturor doamnelor, mari iubitoare ale irizarilor cristaline: Swarovski. Pietrele cu acest nume nu sunt altceva decat imitatii de diamante care, prin accesibilitate si diversitate, sunt folosite in industria modei, a bijuteriilor, dar si a amenajarilor interioare.
SAVOART va doreste o zi in care stralucirea sa aiba irizari de curcubeu!