In anii tineretii, corabia lui Iulius Cezar a fost capturata de pirati. Stapanind in mod exceptional arta diplomatiei, acesta s-a folosit de puterea cuvantului si de farmecul atitudinii pozitive pentru a se imprieteni cu cei care, altfel, urmau sa devina tortionarii sai. Cand piratii au pus, pe capul lui Cezar, pretul de 20 de talanti, acesta si-a iesit din fire si i-a conjurat sa creasca pretul la cel putin cinzeci de talanti, deoarece capul sau merita atat.
Pe vasul piratilor, Iulius Cezar devine un soi de maestru de ceremonii, spunand bancuri, facand glume nenumarate, initiind petreceri si orgii cu femeile de la bord. Una dintre glumele Cezarului, pe care echipajul de pirati il rugau sa o repete la nesfarsit, era aceea in care Iulius Cezar le povestea cum ii va prinde si ii va crucifica pe toti, odata ajuns la tarm. Comportamentul lui i-a cucerit pe membii echipajului de pirati in asa masura incat, la patruzeci de zile dupa rapire, au decis sa il elibereze pe minunatul lor nou prieten, dupa ce isi primisera rascumpararea – cinzeci de talanti.
Odata eliberat, Iulius Cezar care, in tot timpul experientei sale diplomatice cu piratii, nutrise doar gandul razbunarii, nu a ratat ocazia de a le aminti acestora „ce-i al cezarului”, si a dat ordin ca toti cei cinci sute sa fie executati prin crucificare.
Leave a Reply