Una dintre cele mai cunoscute melodii ale lui
Nicu Alifantis fredoneaza o „ploaie in luna lui Marte”. Este vorba despre luna care poarta numele zeului agriculturii, al fortelor naturii si al primaverii. Prima zi a lui martie marca, la romani, sarbatoarea„Matronalia” care il celebra pe Marte si puterile lui, dar si inceputul noului an la romani.
Probabil ca, in traditia romaneasca, martisorul s-a integrat din perioada acestor sarbatori. Prima mentionare oficiala a martisorului pe teritoriul romanesc este facuta in urma cu doua secole. La origini, martisorul era de fapt un talisman facut dintr- o moneda de argint sau de aur care se agata de gatul copiilor cu un fir de ata alb sau rosu, ori cu un fir care combina cele doua culori. Moneda simboliza soarele, lumina si caldura acestuia, avand menirea sa pastreze sanatatea si voiosia copilului.
In timp, traditiile au suferit transformari, martisorul trecand la forme si simboluri din ce in ce mai complexe si mai originale. Cu toate acestea, ceva a ramas aproape neschimbat, inca de pe vremea dacilor. Este vorba despre firul de martisor. Dacii aveau o combinatie de alb cu negru, simbolizand binele si raul, dar si povestea Babei Dochia care i-a daruit nurorii sale lana neagra. Mai tarziu, firul negru a fost inlocuit de fir rosu, ca metafora a sangelui ramas in urma raului, infrant de binele alb.
Asadar, indiferent de forma pe care o preferati la martisoare, amintiti-va sa purtati firul de martisor, ca simbol al fortei binelui!