În unele zone din România şi Moldova, în Ajunul Crăciunului, fermierii obişnuiesc să înapoieze tot ce au împrumutat în cursul anului. De asemenea, în Ajunul Crăciunului, pâinea aşezată sub masă simbolizează norocul pentru întreaga familie, iar grâul e pus sub faţa de masă pentru ca noul an să aducă recolte bune.
La noi, Crăciunul este precedat de postul specific, reprezentat de către Biserica Ortodoxă, care durează şase săptămâni (din 15 noiembrie până pe 24 decembrie). Postul presupune renunţarea la carne, ouă şi lapte sau, cum bunicii noştri ar spune, renunţarea la alimente dulci.
Un post adevărat înseamnă renunţarea la dragoste fizică, la alcool şi achitarea tuturor datoriilor. Oamenii de la sat nu ascultă radio în timpul perioadei postului, nu se uită la TV şi nu se duc la nicio petrecere. Postul se încheie în noaptea de Crăciun.
La data de 20 decembrie, oamenii sărbătoresc „Ziua lui Ignat”. În acea zi nu au voie să facă nici o treabă, ci trebuie să pregatească carnea de porc. Conform tradiţiei, cei care sunt săraci şi nu-şi permit un porc (care de obicei este sacrificat şi pregătit la domiciliul gospodarului) trebuie să sacrifice un alt animal.
În trecut, copiii primeau de Crăciun covrigi, nuci şi mere. Astăzi, acestea au fost înlocuite cu bani, bomboane şi prăjituri. Părinţii şi copiii merg la colindat în Ajunul Crăciunului. Casele sunt frumos decorate, curate şi gata de a primi colindători. Colindatul este un ritual reprezentat de texte ceremoniale (colinde), dansuri şi gesturi specifice. Colindele transmit mesaje şi urări de sănătate, prosperitate, recolte bogate şi îndeplinirea tuturor dorinţelor. Colindatul este cea mai răspândită tradiţie românească. Colindatul începe ziua în zori şi se încheie la asfinţit. După ce cântă două sau trei colinde în curte, tinerii sunt invitaţi înăuntru, pentru a fi primiţi corespunzător şi serviţi cu mâncăruri şi băuturi tradiţionale. Ajunul Crăciunului este o mare oportunitate pentru români de a-şi vizita prietenii, vecinii şi rudele.
În tradiţiile româneşti de Crăciun, în cadrul familiei româneşti tipice, există multă dragoste şi respect, se recită poezii şi se povestesc basme. Oricine vrea să cunoască spiritul românesc trebuie să intre într-o casă de români, mai ales în timpul iernii. Se va vedea salutul românului, cum face el semnul crucii înainte de a mânca sau înainte de tăierea pâinii. Femeia româncă face semnul crucii de trei ori.
Există multe tradiţii frumoase şi obiceiuri specifice celor două sărbători de iarnă mari: Crăciunul, care semnifică naşterea Domnului Hristos, şi Ajunul Anului Nou. Obiceiurile şi tradiţiile sunt comune pentru toate locurile din lume … însă, inimile oamenilor sunt cele mai importante în timpul unei sărbători. Sărbătoare sau nu … fără Isus Hristos Însuşi, Crăciunul nu este altceva decât o altă tradiţie.
Text de Mira Tănase pentru Savoart Sărbătoarea Bunului Gust
In vreme ce oamenii mari asteapta sa ciocneasca ouale rosii, anuntand, cu bucurie, invierea lui Christos, copiii asteapta ceva in plus. Sosirea iepurasului de paste produce emotii similare cu cele generate de asteptarea lui Mos Craciun. Cei mici stiu ca vor primi dulciuri si ceva nou – de la jucarii, la hainute, orice dar este o mare bucurie.
Dar de unde vine iepurasul de Paste?
Pentru prima oara, iepurasul a topait in Germania, prin anul 1533, fiind o preluare a unui rit pagan cu trimitere la invierea nevinovatiei sacrificate initial. Spre deosebire de miel, care simbolizeaza sacrificiul, iepurasul reprezinta invierea. Iata de ce prezenta lui in casele crestinilor produce atata bucurie – el fiind mesagerul vestilor bune si al reinnoirii.
Cadoul din partea iepurasului nu este altceva decat un simbol al noului, menit sa aduca fericire celui care il primeste pe iepuras si, prin aceasta, pe Iisus Christos inviat.
Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust va doreste un iepuras de Paste cat mai darnic!
In Vechiul Testament, evreii au sacrificat miei spre a-si feri copiii de Pastile (pesta/boala mortii) trimise de Dumnezeu intailor nascuti, inainte de eliberarea din Egipt. De atunci, pentru comunitatile evreiesti, sacrificarea mieilor este un ritual al trecerii de la robie la libertate.
Crestinii urmeaza regulile Noului Testament. In aceasta a doua parte a Sfintei Scripturi, Insusi Iisus Christos este numit „mielul Domnului”. Aceasta sintagma nu este folosita intamplator, si tocmai pentru a specifica sacrificiul celui nevinovat pentru iertarea pacatelor lumii.
Asadar, pentru crestini, sacrificarea mielului in ziua de Paste este o readucere in prim-plan a sacrificiului suprem pe care Iisus Christos l-a facut in numele mantuirii oamenilor. Mielul ucis simbolizeaza, la crestini, moartea si invierea de dupa.
Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust va asteapta la urmatoarea editie pentru reafirmarea spirituala a fiecaruia dintre noi. Impreuna putem face lumea mai buna!