|
|
|
Eleganta si eticheta. Masa in oras (partea a II-a)
Manierele elegante in timpul mesei se impun in orice formula – fie ca suntem in familie, cu prietenii sau la un dineu oficial, avem intotdeauna datoria elegantei. In aceste zile de sarbatoare ne oprim in mod special asupra unei placeri mondene – masa in oras.
Ajunsi la restaurant, de indata ce am fost condusi la masa noastra, vom avea grija sa ne ocupam locurile cat mai discret. Discutiile la masa se vor face intr-o maniera calda, fireasca, pe un ton placut, care sa nu permita vecinilor sa ne auda si sa ne asculte povestile. Vom vorbi incet si fara graba, exclusiv pe marginea unor subiecte placute. Este interzis ca, in timpul mesei, sa se abordeze subiecte delicate sau dificile, care ne-ar putea strica buna dispozitie si pofta de mancare. Sa lasam disensiunile si reprosurile pe mai tarziu!
De indata ce ne-am asezat, vom avea grija sa nu aglomeram masa cu telefoane mobile, genti, ochelari sau alte accesorii. Acestea vor fi asezate in spatele scaunului sau, daca este posibil, pe un scaun alaturat, fara a incomoda in niciun fel aranjamentul mesei sau celelalte persoane.
Servetelul deserveste acoperirii genunchilor, pentru a evita sa ne murdarim hainele cu mancare. Asadar, nu vom pune servetelul la gat, pe piept si nici nu il vom lasa langa farfurie. La sfarsitul mesei il vom lua de pe genunchi si il vom aseza pe masa, fara a-l impaturi.
Furculita este un tacam cu multe semnificatii pentru ospatar – asezarea ei ii da acestuia de inteles daca mai mancam sau daca am terminat de mancat. Iata de ce este foarte important sa stim cum sa asezam acest tacam. Asadar, vom avea grija ca, in timpul mesei, furculita sa fie lasata lejer pe farfurie, cu dintii in sus. In momentul in care am terminat de mancat, vom aseza furculita in aceeasi pozitie, dar cu dintii in jos. Prin aceasta, ospatarul va intelege ca ne poate ridica tacamul. Acelasi lucru inseamna cand asezam tacamurile impreuna, pe partea dreapta a farfuriei, inclinate ca limbile unui ceasornic pe un cadran, in jurul orei 5 si 25, asa cum se vede in imaginea atasata!
Sa va fie de bine!
Eleganta si eticheta. Masa in oras (partea I)
Ne pregatim pentru inceperea unuia dintre cele mai asteptate sfarsituri de saptamana ale anului, cel al Duminicii Floriilor. Iata un motiv pentru ca astazi sa abordam o tema care se impune a fi cunoscuta in detaliu, mai ales intr-o astfel de perioada a rasfaturilor gastronomice. Este vorba despre manierele elegante in timpul mesei.Chiar daca ne-am obisnuit ca iesirile in oras sa fie in compania prietenilor buni, intr-un cadru relaxant, aceste imprejurari nu sunt o scuza pentru a ne uita acasa manierele elegante. Respectarea regulilor de baza pentru servirea mesei vin nu doar in sprijunul nostru, dar si in ajutorul ospatarilor care ne servesc, ajutandu-i pe acestia sa inteleaga discret doleantele noastre.
Pentru inceput, sa ne amintim de fiecare data ca o seara in oras poate fi compromisa de o banala aglomerare a restaurantelor. Aceasta situatie ne obliga sa asteptam minute lungi eliberarea unei mese, sau, mai rau, ne poate lasa fara aceasta. Pentru evitarea unui astfel de moment care poate crea tensiuni inutile, este bine sa ne facem timp pentru a suna la restaurantul preferat in vederea rezervarii unei mese. De obicei, este suficient sa facem acest lucru in dimineata dinaintea cinei in oras, dar, in perioadele aglomerate, asa cum este perioada sarbatorilor Pascale, este precauta o rezervare cu cateva zile inainte. Astfel, nu vom fi nevoiti sa ne confruntam cu surpriza neplacuta de a nu gasi o masa libera in restaurantul preferat.
De indata ce am facut rezervarile, putem merge relaxati sa luam masa in oras la locul stabilit. Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust va doreste o zi cu ragaz pentru rezervari importante!
Selectia artificiala – selectia omului (partea a II-a – LEGEA SPARTANA)
Ne oprim astazi asupra situatiilor uimitoare in care selectia naturala si-a spus cuvantul in viata si comportamentul omului, de-a lungul timpului.
In Grecia Antica, de exemplu, cele doua mari cetati, Atena si Sparta, aveau criterii valorice diferite. Atenienii semanau oarecum omului modern, respectand femeia, ocrotind copiii si fiind mari iubitori de arta, literatura si filozofie.
La antipodul acestei realitati antice erau vecinii lor spartani. Acestia respectau intr-atat regimul de selectie naturala, incat antrenamentele fizice dure devenisera obligatorii pentru copiii de la cinci la cinsprezece ani. Mai mult decat atat, mamele care observau la bebelusii lor semne de slabiciune fizica, ii lasau pe acestia sa moara de foame. Acest obicei era general si legal, deci firesc.
Daca englezul modern a instituit regula polemicii ca fiind „we agree to disagree” (suntem de acord ca nu suntem de acord), spartanii actionau exact pe dos. In cazul unei discutii in contradictoriu, acestia se provocau la lupta pe viata si pe moarte. Evident, cel care ramanea in viata, ramanea si cu dreptatea, indiferent de logica ei. Cine ar fi avut curajul sa il contrazica?
Vom descoperi impreuna si alte curiozitati ale naturii umane! Pana atunci, Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust, va ureaza o zi in care dreptatea sa fie de partea voastra, prin mijloace cat mai pasnice!
Selectia artificiala – selectia omului (partea I)
Daca selectia naturala se face de la sine in cazul animalelor, in ceea ce priveste selectia umana, lucrurile stau altfel. Oamenii au avut intotdeauna un cuvant de spus in aceasta privinta.Medicina moderna este una dintre principalele ramuri ale evolutiei umane, fiind, daca vreti, o modalitate artificiala de selectare. Cultura este un alt domeniu prin intermediul caruia omul reuseste sa isi inlocuiasca slabiciunile fizice, dezvoltandu-si abilitatile intelectuale considerate superioare.
Peste toate acestea, mai este un domeniu superficial de selectie prin care omul isi accentueaza calitatile, isi ascunde micile sau marile defecte si ii supune pe semenii lui mai bine izestrati din punct de vedere genetic – bogatia. Medicina, cultura si bogatia sunt domenii artificiale de selectie, inventate de om pentru a mari sansele de supravietuire in cazul celor slabi, dar si pentru a intari valoarea celor puternici.
Instinctul il face pe om sa aspire la calitatile indicate de baremul naturii – rezistenta fizica si psihica. Selectia naturala, asa cum functioneaza ea la speciile inferioare, presupune supravietuirea celui mai puternic din punct de vedere fizic. Liderii primitivi erau alesi din randurile celor mai bine inzestrati dintre oameni. Mai mult, pentru a-si asigura mostenitori din propriul sange, acestia faceau copii cu cat mai multe femei. Dintre ei era ales conducator, intotdeauna, cel mai puternic.
Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust va reveni cu informatii pe aceasta tema. Vom afla impreuna cum s-a reflectat aceasta selectie naturala in cadrul omenirii, de-a lungul diferitelor perioade ale evolutiei umane. Va dorim o zi in care fericirea sa va selecteze ca lideri, in mod natural!
Diamantele de nisip
Continuam astazi calatoria prin lumea legendara a cristalelor. Stralucirea, transparenta, dar si sunetul curat, in ecourile inalte si blande ale noii sticle flintate aveau sa cucereasca inimile oamenilor. Cererea pentru cristal a devenit atat de mare in Anglia, iar numarul fabricantilor a crescut in asa masura, incat statul si-a permis promulgarea unei legi care sa taxeze noua sticla ca pe un produs de lux. Producatorii s-au vazut, astfel, nevoiti sa isi mute fabricile in Irlanda, unde nu existau aceste accize pentru cristal.
Pe continent a fost repede preluata reteta pentru noua bijuterie a sticlei. Intre casele producatoare de cristal, reputatia unora transcende timpul si, prin aceasta, istoria. Unele ajung cele mai importante nume in domeniu chiar si pentru contemporaneitate.
Cristalul este un material care, lucrat cu atentie, imita in mod fidel cele mai scumpe pietre pretioase. O casa austriaca de productie de cristal a cucerit intreaga lume prin bijuterii create cu maiestrie din acest material delicat si cuceritor. Numele ei sta pe buzele tuturor doamnelor, mari iubitoare ale irizarilor cristaline: Swarovski. Pietrele cu acest nume nu sunt altceva decat imitatii de diamante care, prin accesibilitate si diversitate, sunt folosite in industria modei, a bijuteriilor, dar si a amenajarilor interioare.
SAVOART va doreste o zi in care stralucirea sa aiba irizari de curcubeu!
Sarutul dintre sticla si plumb
Chiar daca sticla se regaseste in majoritatea locuintelor noastre, intotdeauna maestrii sticlari au cautat sa o aduca intr-o stare cat mai buna din punct de vedere al transparentei, al rezistentei si al irizarii. Pentru aceasta au fost facute nenumarate experimente de amalgamare a nisipului pentru sticla, in topire cu alte materiale.Sticlari din lumea intreaga au adaugat, pe rand, in compozitia sticlei materiale dintre cele mai neasteptate – de la diverse tipuri de nisip, pana la materiale grele si metale.
In urma acestor incercari repetate de a atinge perfectiunea, George Ravenscroft este cel care a observat ca, prin adaugarea plumbului in nisip si amestecarea acestora prin topire, se obtine o sticla speciala, ale carei calitati depasesc mult caracteristicile sticlei clasice. Aceasta descoperire se intampla in anul 1673, in Anglia. Din cauza noului element adaugat, Ravenscroft si-a denumit produsul „sticla flintata”, ceea ce, mai tarziu, noi aveam sa cunoastem sub denumirea de „cristal”.
In articolele urmatoare vom afla impreuna cum a fost primit cristalul de catre oamenii timpului si vom descoperi alte secrete din aceasta lume a limpezimilor solide. Pana atunci, va dorim o zi plina de minunatii!
Manusile – un accesoriu care i-a cucerit si pe marii cuceritori
Asa cum v-am promis, vorbim astazi despre unul dintre cele mai elegante accesorii ale unei tinute – manusile. Acestea au facut parte din imagine mai bine de trei milenii, dar utilizarea lor era una strict utilitara sau de confort. Abia pe la sfarsitul secolului al XVI-lea, regina Elisabeta I a Angliei a comandat perechi de manusi lungi pana la cot, pentru a-si completa tinutele – acesta constituie punctul culminant pentru evolutia si adoptia manusilor in moda.Un secol mai tarziu, autoproclamatul imparat Napoleon I se indragosteste de aceste accesoriu vestimentar. Obisnuind sa poarte manusi in orice ocazii, Bonaparte a strans in garderoba proprie nu mai putin de doua sute patruzeci de perechi de manusi – un numar considerabil cu atat mai mult cu cat, la acea vreme, manusile erau un accesoriu costisitor. Bineinteles, sotia conducatorului, Josephine, nutrea aceeasi sensibilitate pentru finul accesoriu. Ea a dezvoltat aspectul manusilor, comandand perechi mai lungi, care sa depaseasca umarul.
Chiar daca, in restrictiva perioada victoriana, manusile si-au mai pierdut din voga pe masura ce lungimea manecilor a crescut dramatic, ele au revenit in moda la inceputul anilor ’90. Cele mai elegante dintre aceste accesorii ale romantismului si elegantei sunt manusile de opera. Acestea au o lungime ce poate depasi chiar linia umarului, purtandu-se incretite intr-o maniera versatila, pe intregul brat.
Asadar, data viitoare cand ne vom face aparitia la un eveniment, sa ne amintim ca manusile de opera ne vor completa si ne vor complimenta imaginea intr-o maniera greu de egalat. AuroMedia, organizatorul Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust, va doreste o zi plina de eleganta!
Pentru eleganta si romantism, sa (ne) purtam (cu) manusi!
Cand obisnuim sa spunem despre cineva ca se poarta „cu manusi”, facem referire la atitudinea eleganta pe care acesta o are in legatura cu un eveniment sau cu o persoana. Formula nu este, cu siguranta, una aleatoriu construita. Dimpotriva, ea face trimitere la imaginea si simbolistica unui accesoriu vestimentar de inalta clasa – manusa.
Daca, in contemporaneitate, obisnuim sa folosim manusile in cele mai multe cazuri pentru a ne proteja impotriva vremii reci, trebuie sa stim ca acesta este un obicei relativ nou.
Manusa este un accesoriu valoros pentru imaginea elegantei. Sa ne amintim ca personajele principale ale unei ceremonii poarta adesea manusi speciale, cusute din materiale fine, care le completeaza si le complimenteaza tinuta.
Cel mai cunoscut exemplu este cel al casatoriei religioase, eveniment cu ocazia caruia mireasa, uneori si nasele impreuna cu domnisoarele de onoare si alte figuri feminine care tin la imaginea lor, poarta manusi. Obiceiul este unul preluat de la cea mai prestigioasa casa regala a lumii – monarhia engleza.
Despre cum au aparut intaile perechi de manusi, dar si despre secretele ce se ascund in spatele acestui elegant obicei, vom vorbi mai multe in articolele urmatoare. Pana atunci AuroMedia, organizatorul Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust, va doreste o zi in care viata sa se poarte cu voi… cu manusi!
Bulele buclucase ale sampaniei
Asa cum v-am promis, vom afla astazi mai multe dintre secretele sampaniei. Denumirea celei mai pure sampanii a lumii este preluata de la cel care a descoperit-o dintr-o greseala: calugarul benedictin Dom Pérignon. Acesta era chelarul manastirii. Legenda spune ca, pentru a obtine un vin exceptional, calugarul a incercat sa puna inca o data la fermentat vinul obtinut deja printr-o fermentatie clasica. Pivnicierul credea ca, astfel, va obtine un vin mai fin si mai gustos, sperand intr-un adevarat elexir divin. Ceea ce s-a intamplat, insa, avea sa scrie istoria vinurilor de lux.La cea de-a doua fermentatie, vinurile, in loc sa se linisteasca mai mult, asa cum preconizase calugarul, au inceput sa incorporeze dioxidul de carbon rezultat in urma fermentatiei. Cum, la vremea aceea, existau doar vinuri linistite, atunci cand Dom Pérignon a coborat intr-o dimineata in pivnita, a fost stupefiat sa constate ca o parte din sticle au explodat.
Cand a gustat din continutul sticlelor ramase, dezamagirea lui a fost si mai mare – era un vin acidulat, cum nu mai gustase nimeni pana atunci. De atunci pana in 1715, cand a parasit aceasta lume, Dom Pérignon s-a straduit toata viata sa obtina, totusi, un vin linistit prin a doua fermentie. Eforturile sale au fost, insa, inutile. Nu stim ce s-ar fi intamplat daca batranul chelar francez ar fi reusit sa scoata bulele din sampanie. Cert este ca sampania cu numele lui Dom Pérignon a ramas, pana in zilele noastre, cel mai apreciat vin spumant al lumii!
AuroMedia, organizatorul Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust, va doreste o zi minunata!
Cum se cheama prietenia intre vin si regi? SAMPANIE!
Romanii obisnuiesc sa marcheze momentele speciale ale vietii lor sau, pur si simplu sarbatorile de peste an, cu vin spumant, denumit generic „sampanie”. Se face, insa, o eroare: sampania este, de fapt, sora mai mare si mai rara a vinului spumant.
Sampania pura este prietenia lagata intre vin si regi, fiind singura acceptata de cele mai pretentioase figuri ale lumii – Napoleon Bonaparte obisnuia sa bea exclusiv sampanie Moët & Chandon, din gama Dom Pérignon. Aceasta este, de fapt, sampania originala si pura, care se distinge de celelalte vinuri spumante ale lumii prin aspecte care nu au putut fi inlocuite sau copiate pana in zilele noastre.
Primul dintre aceste aspecte este zona de cultivare.
Sampania, asa cum ii spune si numele, este bautura din strugurii cultivati in regiunea franceza de la care si-a luat denumirea – Champagne. Nicaieri in lume strugurii nu primesc aceleasi savori, curentii de aer nu ajuta vita sa creasca si sa dezvolte aceleasi calitatI. Prin aceasta, sampania devine un element unic si scump, pe nume Dom Pérignon.
Dar, mai multe despre aceasta vom afla in articolele noastre viitoare. Pana atunci, AuroMedia, organizatorul Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust, va doreste o zi cu prietenii exceptionale!
Parteneri
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|