|
|
|
Lumea fara fotografie
Femei a caror frumusete a trecut pragul timpului catre vesnicie si barbati pe care onorurile i-au ridicat deasupra istoriei. De la Cleopatra pana la Napoleon, trecutul este plin de imagini idilice ale figurilor umane arhetipale.
Cu toate acestea, imaginea pe care contemporaneitatea o are despre marii oameni ai trecutului este, in cele mai multe dintre cazuri, una imaginara. Astazi este o banalitate ca venirea pe lume a oricarei fiinte umane sa fie imortalizata prin fotografie si film. Lucrurile, insa, nu au stat asa dintotdeauna.
Este adevarat ca unele elemente de conceptie fotografica au fost descoperite inca de pe vremea lui Aristotel. De exemplu, era de notorietate faptul ca, daca se face o gaura intr-o cutie inchisa, lumina ce patrunde prin acel orificiu va reflecta, pe peretele cutiei, o realitate inversata. De la acest predecesor al camerei obscure (cutia cu orificiu) a fost nevoie ca omenirea sa parcurga inca doua mii de ani pentru a ajunge sa dezvolte arta fotografica.
Despre maniera in care narcisismul uman a gasit de cuviinta sa se exprime inainte de descoperirea fotografiei vom vorbi in articolele viitoare. Pana atunci, va propunem sa descoperim impreuna noi talente si tehnici de fotografie in cadrul urmatoarei editii a Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust, la mijlocul lunii iunie (15, 16, 17), in incinta No Name, Timisoara!
Zaharul – un dulce nascut din amaraciune
O mare parte din ceea ce astazi primim cu titlu quasi gratuit a fost, la inceput, platita scump, uneori cu libertatea sau chiar cu vietile a zeci, sute de oameni. Asa se intampla si cu zaharul.
Descoperit prin domesticirea plantei, cu aproape opt mii de ani i.e.n., sucul trestiei avea sa cucereasca Asia Centrala si de Sud. Indienii obisnuiau sa mestece planta verde, pentru a se bucura de gustul ei dulce, nemaintalnit pana atunci. Tot indienii sunt cei care descopera metode de cristalizare a sucului de trestie, in perioada dinastiei Gupta, cu trei sute de ani i.e.n. Calugarii budisti sunt cei care, in periplurile pentru propovaduirea intelepciunii, vor duce cu ei aceste secrete ale dulcelui pana in China.
Marile civilizatii, greaca si romana, au privit zaharul, la inceput, doar din punct de vedere medical, apreciind proprietatile sale de ameliorare a iritatiilor de vezica si a durerilor de rinichi. Grecii comparau zaharul cu o sare dulce ca mierea.
In prima jumatate a anului 1600, comertul cu zahar devenise deja unul dintre cele mai profitabile, alaturi de cel cu perle, parfum si condimente. Plantatiile de trestie de zahar acopereau suprafete interminabile de terenuri in marile colonii engleze, franceze si americane. Sclavii asigurau gratuitatea fortei de munca – aceasta valora doar cateva mii de vieti ce se stingeau din cauza malariei si a febrei tifoide. In urma cu numai doua secole, industria zaharului adunase milioane de sclavi si alte milioane de victime.
Sfarsitul comertului cu sclavi nu a insemnat si sfarsitul productiei de zahar. In zilele noastre, chiar daca sclavii nu mai exista, plantatiile de trestie sunt domeniul in care oamenii lucreaza in conditiile cele mai grele, avand cele mai mici rate de salarizare din lume. Iata de ce ne permitem sa spunem ca zaharul este, pe undeva, dulceata nascuta din amaraciune
Zaharul – candoarea savorilor de fiecare zi
Multi dintre noi gasim de neimaginat o lume fara dulciuri. Fie ca este vorba despre lingurita de zahar la ceasca de ceai, fie ca ne gandim la o cupa de inghetata cu arome rafinate de fructe exotice sau la dulceata de capsuni facuta de mainile dibace ale bunicii, toate au in comun gustul dulce al zaharului.
Blamat cumplit de catre lumea medicala a ultimelor decenii, zaharul nu inceteaza sa aduca placeri vinovate celor care incalca regulile consumului de alimente naturale. Una dintre cele mai apreciate bauturi carbogazoase din lume contine, intr-o sticla de 0.5 l, nici mai mult nici mai putin decat 8 lingurite de zahar. Este o cantitate pe cat de infricosatoare, pe atat de dulce! Acest pact cu diavolul facut in numele rasfatului papilelor gustative creeaza dependenta – cu cat mai mult zahar consumam, cu atat nevoia noastra de zahar creste.
Drogul dulce, insa, nu a fost prezent dintotdeauna in casele oamenilor obisnuiti. Si nicidecum in forma fina, delicata in care il regasim astazi in zaharnite, la cafeaua de dimineata.
De unde vine si cat timp i-a trebuit zaharului sa ajunga pe mesele noastre, vom afla in articolele urmatoare. Despre variatele produse ale dulcelui interzis va invitam sa aflati mai multe, degustand, in cadrul urmatoarei editii a Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust, la jumatatea lunii copiilor (15, 16, 17 iunie), in incinta No Name, Timisoara!
Greseli care au facut viata mai frumoasa. Bacteriile din lapte (partea a treia)
Istoria branzei incepe cu aproximativ opt mii de ani i.e.n. Atunci, in zona Asiei Centrale, ciobanii obisnuiau sa care laptele in recipiente impermeabile facute din stomac de vita. Pe distante lungi, in caldura desertului, laptele se inchega, separandu-se in zer si cas. Casul sarat devine o forma de pastrare a laptelui pe perioade mai lungi de timp.
Chiar astazi, in unele tari, branza este un produs pastrat ca aliment greu alterabil si ca masura de ajutor pentru populatie in cazul perioadelor de foamete.
Prima fabrica de branzeturi din lume a fost deschisa in Elvetia, cu doua secole in urma. Totusi, in acest domeniu, gama cea mai larga de produse este revendicata de Franta si Italia. Acestea sunt tari cu un adevarat cult pentru branzeturi, dezvoltand o diversitate de peste patru sute de sortimente.
Mai multe despre delicioasa lume a branzeturilor vom afla impreuna, degustand si invatand, la urmatoarea editie a „Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust”: la mijlocul lunii copiilor, in perioada 15-17 iunie, in incinta „No Name” (Vizavi de Billa – Spitalul Judetean).
Greseli care au facut viata mai frumoasa. Bacteriile din lapte (partea a doua)
Mucegaiul si excrementele – iata doua imagini pe care, majoritatea dintre noi nu am dori sa le asociem nici cu mancarea cea mai proasta, cu atat mai putin cu delicatesele. Cu toate acestea, reorganizarea argheziana a valorilor estetice prin magistralul „din bube, mucegaiuri si noroi iscat-am frumuseti si preturi noi” se regaseste cu valabilitate si in arta culinara.
Branza este un produs cu o origine care invoca nevoia intoarcerii la cultul „uratului” pentru obtinerea perfectiunii. Cea mai sanatoasa metoda de obtinere a branzeturilor este inchegarea laptelui cu enzime de pe stomacul viteilor.
Mai mult decat atat, unele dintre cele mai apreciale branzeturi din lume sunt branzeturile cu mucegai. Nu este o greseala de productie, ci un sinuos proces de… mucegaire controlata. Produsul final este o imbinare perfecta de arome si gusturi care fac deliciul cunoscatorilor, dar si al curiosilor.
Cu astfel de provocari incitante si delicioase va asteptam si la urmatoarea editie a „Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust”, in frumoasa perioada 15-18 iunie, la „No Name”, Timisoara.
Greseli care au facut viata mai frumoasa. Bacteriile din lapte
Cu ceva timp in urma, un ziar de renume mondial alerta lumea ca cercetatorii au gasit urme de excremente animale intr-un anumit tip de iaurt bio. Produsul era si va ramane, insa, foarte apreciat. Necunoscatorii au fost oripilati de rezultatele studiului.
Cunoscatorii, insa, au fost incantati – descoperirea cercetatorilor nu facea decat sa confirme calitatile bio ale iaurtului respectiv, anuntand, astfel, o crestere a vanzarilor. Inainte de toate, sa ne reamintim ca produsele BIO sunt acelea care nu contin aditivi sintetici, fiind, astfel, mult mai sanatoase pentru organism.
Ceea ce nu stiau ziaristii care publicasera articolul de scandal, acuzand compania si blamand-o pentru nimic, este faptul ca excrementele de oaie, vaca sau capra erau folosite din cele mai vechi timpuri pentru inchegarea laptelui.
Mai multe despre aceste delicii quasi scandaloase vom afla in articolele urmatoare. „Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust” va asteapta cu noi secrete, dar si cu degustari de branzeturi dintre cele mai fine, la urmatoarea editie, din perioada 15-18 iunie, la „No Name”, Timisoara!
Mari oameni si iubiri pe masura. Irinel Liciu si Stefan Augustin Doinas (partea a doua)
Balerina Irinel Liciu il iubea pe Stefan Augustin Doinas cu o pasiune inrobita de suferinta, crezand in el, sperand in el, traind prin el. Doinas iubea femeia in orice forma a ei. Isi lasa acasa, in lacrimi, prima-balerina, si se desfata cu tarancute ajunse chelnerite de oras.
Irinel avea sa inteleaga devreme ca, pentru poetul ei, nu poate avea decat iertare si asteptare. Si el o iubea, in felul lui liber, de neinteles.
Cand, in 25 mai 2002, Stefan Augustin Doinas este rapus de o boala necrutatoare, Irinel Liciu, care statuse la capataiul sau pana in ultima clipa, a lasat fruntea spre pamant si a mers, linistita, spre casa. Stia ca vesnicia in doi abia atunci avea sa inceapa. Stia ca, de la acel moment, poetul va avea o singura muza – pe ea.
Cateva ore mai tarziu, prietenii aflau cumplita veste – fosta prima balerina a Operei Romane, Irinel Liciu, s-a sinucis. Artista a refuzat sa isi petreaca ultimii ani ai vietii fara marea iubire a vietii ei, alegand sa ii urmeze pasii intr-o lume mai buna si, poate, vesnica.
Povesti despre iubiri nemuritoarea care au cutremurat lumea vom cunoaste si in editia urmatoare a Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust (15-17 iunie 2012, No Name, Timisoara) cand, printre savorile contemporaneitatii, literatura va deschide pagini de poveste de pe rafturile celor mai indragite edituri!
Mari oameni si iubiri pe masura. Irinel Liciu si Stefan Augustin Doinas
In spectacolele cu public este una dintre cele mai recitate poezii. Pentru facultatea de teatru si film, recitarea versurilor sale este unul dintre cele mai dificile examene. „Mistretul cu colti de argint” este poezia semnata de cel mai iubit poet roman – cel mai iubit in adevaratul sens pe care il poate avea rostirea acestui cuvant: nu neaparat de cititorii, ci de femeia vietii sale, de femeia a carei vieti era, el insusi. Si, cand nu a mai fost… doua vieti s-au retezat, aproape in aceeasi clipa.
Irinel Liciu – acesta este numele purtat de o femeie pentru care succesul carierei avea sa nu insemne nimic in raport cu iubirea. Ea, indragostita de balet si de poet, l-a ales pe acesta din urma, in ciuda aplauzelor la scena deschisa de pe toate scenele lumii. Irinel Liciu cucerise tot ceea ce putea fi cucerit in cariera de balerina. Cu toate acestea, femeia din ea plangea mereu, tanjind la iubirea absoluta a lui Stefan Augustin Doinas. Poetul, la fel de liber la inima ca si la minte, isi petrecea viata asa cum isi scria poeziile: intr-o libertate tangentiala cu absolutul.
In zilele urmatoare vom afla mai multe despre povestea de dragoste care a emotionat o intreaga tara. Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust va doreste o zi in care minunea povestilor voastre de viata sa se plieze pe nemarginirea literaturii!
Scurta istorie a painii (partea a doua)
Pentru egipteni painea era folosita si ca moneda de schimb. Salariul pentru o zi de munca consta in trei paini si doua beri. Daca la inceput painea era obtinuta din amestecul fainii cu apa, ulterior (asta insemnand la o diferenta milenara fata de momentul initial), la acest amestec egiptenii au adaugat spuma de bere. Aluatul astfel obtinut era lasat in soare, sa creasca, apoi bagat intr-un cuptor sacru – cuptorul de paine.
Semnificatia painii este una majora nu doar pentru egipteni – care obisnuiau sa puna alimentul alaturi de aur, argint si mirodenii, in mormintele sacre. Painea este un arhetip religios, fiind alimentul ales de Iisus pentru a-l imparti ucenicilor.
Civilizatia moderna pastreaza credinta in sacralitatea painii. La romani, intampinarea oficiala se face cu paine si sare. De asemenea, obiceiul de a „da copilul la grinda”, prezent in partea de sud a tarii, este unul care implica painea, ca simbol al cresterii. La nuntile romanesti, de asemenea, turta de paine este rupta si aruncata peste capetele mirilor, in semn de prosperitate. Biserica Ortodoxa foloseste impartirea painii la finalul slujbei de duminica, insemnand impartasirea cu trupul divin.
Cunoscand toate aceste lucruri, completarea meselor cu paine trece de la banal la special, bucurandu-ne atat papilele cu un gust milenar, dar si sufletele, cu semnificatii dintre cele mai profunde.
Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust va va impartasi din deliciile si simbolurile painii la urmatoarea editie – buna ca painea calda!
Scurta istorie a painii (partea intai)
Festinurile sunt intalnite in toate perioadele de sarbatoare. Nimic nu este mai obisnuit la o masa, decat consumul de paine. Dimineata, paine prajita, la pranz felii proaspete de paine. Uneori, dietele mai stricte ne incurajeaza sa privim cu ochi rai aceasta prietena veche a bucatelor de tot felul. Alteori, uitam de toate regulile gastronomice si rupem un colt aburind, sa ne potolim pofta de paine calda, abia scoasa din cuptor.
Dar v-ati gandit vreodata cat i-a luat painii sa ajunga pe mesele noastre? Noi ne-am gandit, am cautat si am aflat ca painea reprezinta unul dintre cele mai vechi obiceiuri alimentare ale lumii.
In urma cu aproape 8000 de ani i.e.n., oamenii, agricultori la acea vreme, au inceput sa fiarba boabele de grau sau de porumb, consumand pasta obtinuta. Cateva secole mai tarziu, egiptenii au inceput sa foloseasca pietre mari si grele pentru zdrobirea boabelor si obtinearea fainii. Mamaliga de astazi era considerata, la acea vreme, tot paine. De fapt, painea se obtinea din faina de grau, porumb, mazare, orz, ovaz, secara, fasole, seminte de ierburi comestibile.
Aceasta asociere din mai multe feluri de seminte se intoarce in contemporaneitate, aducand pe rafturile magazinelor paini obtinute din cele mai neobisnuite si mai savuroase combinatii. Va asteptam sa gustati din astfel de delicatese si in cadrul urmatoarei editii a Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust.
Parteneri
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|