Cu peste o mie de ani in urma, egiptenii consumau un antreu despre care se credea ca ar avea puteri magice, fiind trimis chiar de zei pe pamant, ca un dar al dragostei lor pentru oameni. Savoarea irezistibila, despre care se spunea ca ar crea dependenta ca un drog, confirma credinta ca aceste delicatese erau ascunse in pamant direct de divinitate care le infigea cu un fulger la radacinile copacilor.
Cunoscute astazi ca „perlele negre ale pamantului”, trufele sunt cele mai scumpe si mai rare ciuperci comestibile. Cu toate ca trufa era considerata fructul zeilor, Evul Mediu a desconsiderat-o si a interzis-o, speculand calitatile ei aromatice si punand asupra ei anatema de fruct al vrajitoarelor. In aceasta perioada, cei care erau prinsi sau macar banuiti ca ar consuma trufe, erau condamnati la moarte prin ardere pe rug, fiind considerati eretici, vrajitori sau trimisi ai diavolului pe pamant.
Abia mai tarziu, in perioada Renasterii, trufa si-a reluat statutul regal in lumea gastronomiei. Perla neagra a pamantului a stat la locul cel mai de cinste al unei mese, in farfuria regelui Louis al XIV-lea, la una dintre cele mai pretentioase curti regale ale lumii: curtea franceza renascentista.