|
|
|
Să vorbim despre condimente!
Condimentele fac parte nu doar din viaţa noastră cotidiană; ele sunt ingredientul important atunci când vrem să conferim unui moment „ultima nuanţă”, în timp ce oaspeţii aşteaptă deja cu nerabdare următorul pas. Aproape că nu există zi în care degetele noastre sau cerul gurii să nu vină în contact cu multitudinea de condimente care ajung în bucătăria noastră din cele
mai îndepărtate şi exotice părţi ale lumii.
Ce sunt condimentele? Întrebarea poate părea inutilă, dar răspunsul nu e simplu. Că piperul şi cardamomul sunt condimente ştie oricine; ce facem, însă, cu usturoiul, ceapa sau pasta de tomate? Şi unde e limita dintre condimente şi conservanţi?.. Sarea şi zahărul pot face parte din ambele categorii. În plus, există puncte de intersecţie şi între condimente şi medicamente şi droguri… A început, oare, omul să adauge cuişoare în bucate pentru ca să-i dea mâncării un gust mai bun sau pentru că unele condimente (ghimbirul şi cardamomul, bunăoară) aveau reputaţia că dezlănţuie energiile sexuale?
Să nu uităm că şi în multe dintre băuturi sunt prezente condimentele: ienupăr în gin, ginger şi pelin în vinurile de tip vermut, hameiul în bere, anasonul în celebrul absint. Astfel, putem să afirmăm că nu există popor care să nu fi avut, din veacuri, cunoştinţă despre condimente şi că acestea au fost o componentă a culturii umane în evoluţia ei. Vă propunem să devoalăm drumul şi locul condimentelor în istoria universală.
La fel cum condimentele fac parte din viata noastra cotidiană, tot aşa şi SAVOART – SARBATOAREA BUNULUI GUST încearcă să ne apropie întotdeauna de momentele „picante” şi, în acelaşi timp, „gustoase” din viata noastră.
Text de Mira Tănase pentru Savoart Sărbătoarea Bunului Gust
Greseli care au facut viata mai frumoasa. Bacteriile din lapte
Cu ceva timp in urma, un ziar de renume mondial alerta lumea ca cercetatorii au gasit urme de excremente animale intr-un anumit tip de iaurt bio. Produsul era si va ramane, insa, foarte apreciat. Necunoscatorii au fost oripilati de rezultatele studiului.
Cunoscatorii, insa, au fost incantati – descoperirea cercetatorilor nu facea decat sa confirme calitatile bio ale iaurtului respectiv, anuntand, astfel, o crestere a vanzarilor. Inainte de toate, sa ne reamintim ca produsele BIO sunt acelea care nu contin aditivi sintetici, fiind, astfel, mult mai sanatoase pentru organism.
Ceea ce nu stiau ziaristii care publicasera articolul de scandal, acuzand compania si blamand-o pentru nimic, este faptul ca excrementele de oaie, vaca sau capra erau folosite din cele mai vechi timpuri pentru inchegarea laptelui.
Mai multe despre aceste delicii quasi scandaloase vom afla in articolele urmatoare. „Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust” va asteapta cu noi secrete, dar si cu degustari de branzeturi dintre cele mai fine, la urmatoarea editie, din perioada 15-18 iunie, la „No Name”, Timisoara!
Scurta istorie a painii (partea a doua)
Pentru egipteni painea era folosita si ca moneda de schimb. Salariul pentru o zi de munca consta in trei paini si doua beri. Daca la inceput painea era obtinuta din amestecul fainii cu apa, ulterior (asta insemnand la o diferenta milenara fata de momentul initial), la acest amestec egiptenii au adaugat spuma de bere. Aluatul astfel obtinut era lasat in soare, sa creasca, apoi bagat intr-un cuptor sacru – cuptorul de paine.
Semnificatia painii este una majora nu doar pentru egipteni – care obisnuiau sa puna alimentul alaturi de aur, argint si mirodenii, in mormintele sacre. Painea este un arhetip religios, fiind alimentul ales de Iisus pentru a-l imparti ucenicilor.
Civilizatia moderna pastreaza credinta in sacralitatea painii. La romani, intampinarea oficiala se face cu paine si sare. De asemenea, obiceiul de a „da copilul la grinda”, prezent in partea de sud a tarii, este unul care implica painea, ca simbol al cresterii. La nuntile romanesti, de asemenea, turta de paine este rupta si aruncata peste capetele mirilor, in semn de prosperitate. Biserica Ortodoxa foloseste impartirea painii la finalul slujbei de duminica, insemnand impartasirea cu trupul divin.
Cunoscand toate aceste lucruri, completarea meselor cu paine trece de la banal la special, bucurandu-ne atat papilele cu un gust milenar, dar si sufletele, cu semnificatii dintre cele mai profunde.
Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust va va impartasi din deliciile si simbolurile painii la urmatoarea editie – buna ca painea calda!
Vinerea in care nu se face nimic
Munca il innobileaza pe om. Crestinii vin cu o completare la acest dicton – numai daca nu se face in ziua a saptea sau in Vinerea Mare. De ce?
Daca ziua a saptea este dedicata odihnei, inca de la inceputurile lumii, este bine sa ne amintim ca, peste an, mai exista o zi in care orice munca fizica este considerata mare pacat. Vinerea Patimilor nu este o zi de odihna, ci de cainta si reculegere. Munca in aceasta zi este considerata a fi un pacat, tocmai pentu ca nu il lasa pe om sa se gandeasca la importanta ei si nu ii da ragazul pentru reculegerea in fata patimilor suferite de Fiul Domnului.
In vinerea mare, toate gandurile, toate inimile trebuie sa se deschida spre Iisus Christos si spre intelegerea suferintelor sale. Iata de ce, orice alta preocupare in aceasta zi este considerate o incalcare a randuielilor crestine.
In seara aceasta, Biserica Crestina canta Prohodul – imnul funerar al lui Iisus Christos, menit sa rascoleasca sufletele credinciosilor prin gravitatea imaginilor prezentate in versurile sale.
Vinerea Mare este o zi in care omul invata sa respecte sacrificiul suprem si, mai presus de toate, invata sa ierte, la fel cum insusi a fost iertat.
Pentru ca, daca Dumnezeu este Iubire, primul pas catre aceasta este Iertarea!
Diamantele de nisip
Continuam astazi calatoria prin lumea legendara a cristalelor. Stralucirea, transparenta, dar si sunetul curat, in ecourile inalte si blande ale noii sticle flintate aveau sa cucereasca inimile oamenilor. Cererea pentru cristal a devenit atat de mare in Anglia, iar numarul fabricantilor a crescut in asa masura, incat statul si-a permis promulgarea unei legi care sa taxeze noua sticla ca pe un produs de lux. Producatorii s-au vazut, astfel, nevoiti sa isi mute fabricile in Irlanda, unde nu existau aceste accize pentru cristal.
Pe continent a fost repede preluata reteta pentru noua bijuterie a sticlei. Intre casele producatoare de cristal, reputatia unora transcende timpul si, prin aceasta, istoria. Unele ajung cele mai importante nume in domeniu chiar si pentru contemporaneitate.
Cristalul este un material care, lucrat cu atentie, imita in mod fidel cele mai scumpe pietre pretioase. O casa austriaca de productie de cristal a cucerit intreaga lume prin bijuterii create cu maiestrie din acest material delicat si cuceritor. Numele ei sta pe buzele tuturor doamnelor, mari iubitoare ale irizarilor cristaline: Swarovski. Pietrele cu acest nume nu sunt altceva decat imitatii de diamante care, prin accesibilitate si diversitate, sunt folosite in industria modei, a bijuteriilor, dar si a amenajarilor interioare.
SAVOART va doreste o zi in care stralucirea sa aiba irizari de curcubeu!
Sarutul dintre sticla si plumb
Chiar daca sticla se regaseste in majoritatea locuintelor noastre, intotdeauna maestrii sticlari au cautat sa o aduca intr-o stare cat mai buna din punct de vedere al transparentei, al rezistentei si al irizarii. Pentru aceasta au fost facute nenumarate experimente de amalgamare a nisipului pentru sticla, in topire cu alte materiale.Sticlari din lumea intreaga au adaugat, pe rand, in compozitia sticlei materiale dintre cele mai neasteptate – de la diverse tipuri de nisip, pana la materiale grele si metale.
In urma acestor incercari repetate de a atinge perfectiunea, George Ravenscroft este cel care a observat ca, prin adaugarea plumbului in nisip si amestecarea acestora prin topire, se obtine o sticla speciala, ale carei calitati depasesc mult caracteristicile sticlei clasice. Aceasta descoperire se intampla in anul 1673, in Anglia. Din cauza noului element adaugat, Ravenscroft si-a denumit produsul „sticla flintata”, ceea ce, mai tarziu, noi aveam sa cunoastem sub denumirea de „cristal”.
In articolele urmatoare vom afla impreuna cum a fost primit cristalul de catre oamenii timpului si vom descoperi alte secrete din aceasta lume a limpezimilor solide. Pana atunci, va dorim o zi plina de minunatii!
Manusile – un accesoriu care i-a cucerit si pe marii cuceritori
Asa cum v-am promis, vorbim astazi despre unul dintre cele mai elegante accesorii ale unei tinute – manusile. Acestea au facut parte din imagine mai bine de trei milenii, dar utilizarea lor era una strict utilitara sau de confort. Abia pe la sfarsitul secolului al XVI-lea, regina Elisabeta I a Angliei a comandat perechi de manusi lungi pana la cot, pentru a-si completa tinutele – acesta constituie punctul culminant pentru evolutia si adoptia manusilor in moda.Un secol mai tarziu, autoproclamatul imparat Napoleon I se indragosteste de aceste accesoriu vestimentar. Obisnuind sa poarte manusi in orice ocazii, Bonaparte a strans in garderoba proprie nu mai putin de doua sute patruzeci de perechi de manusi – un numar considerabil cu atat mai mult cu cat, la acea vreme, manusile erau un accesoriu costisitor. Bineinteles, sotia conducatorului, Josephine, nutrea aceeasi sensibilitate pentru finul accesoriu. Ea a dezvoltat aspectul manusilor, comandand perechi mai lungi, care sa depaseasca umarul.
Chiar daca, in restrictiva perioada victoriana, manusile si-au mai pierdut din voga pe masura ce lungimea manecilor a crescut dramatic, ele au revenit in moda la inceputul anilor ’90. Cele mai elegante dintre aceste accesorii ale romantismului si elegantei sunt manusile de opera. Acestea au o lungime ce poate depasi chiar linia umarului, purtandu-se incretite intr-o maniera versatila, pe intregul brat.
Asadar, data viitoare cand ne vom face aparitia la un eveniment, sa ne amintim ca manusile de opera ne vor completa si ne vor complimenta imaginea intr-o maniera greu de egalat. AuroMedia, organizatorul Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust, va doreste o zi plina de eleganta!
Bulele buclucase ale sampaniei
Asa cum v-am promis, vom afla astazi mai multe dintre secretele sampaniei. Denumirea celei mai pure sampanii a lumii este preluata de la cel care a descoperit-o dintr-o greseala: calugarul benedictin Dom Pérignon. Acesta era chelarul manastirii. Legenda spune ca, pentru a obtine un vin exceptional, calugarul a incercat sa puna inca o data la fermentat vinul obtinut deja printr-o fermentatie clasica. Pivnicierul credea ca, astfel, va obtine un vin mai fin si mai gustos, sperand intr-un adevarat elexir divin. Ceea ce s-a intamplat, insa, avea sa scrie istoria vinurilor de lux.La cea de-a doua fermentatie, vinurile, in loc sa se linisteasca mai mult, asa cum preconizase calugarul, au inceput sa incorporeze dioxidul de carbon rezultat in urma fermentatiei. Cum, la vremea aceea, existau doar vinuri linistite, atunci cand Dom Pérignon a coborat intr-o dimineata in pivnita, a fost stupefiat sa constate ca o parte din sticle au explodat.
Cand a gustat din continutul sticlelor ramase, dezamagirea lui a fost si mai mare – era un vin acidulat, cum nu mai gustase nimeni pana atunci. De atunci pana in 1715, cand a parasit aceasta lume, Dom Pérignon s-a straduit toata viata sa obtina, totusi, un vin linistit prin a doua fermentie. Eforturile sale au fost, insa, inutile. Nu stim ce s-ar fi intamplat daca batranul chelar francez ar fi reusit sa scoata bulele din sampanie. Cert este ca sampania cu numele lui Dom Pérignon a ramas, pana in zilele noastre, cel mai apreciat vin spumant al lumii!
AuroMedia, organizatorul Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust, va doreste o zi minunata!
Cum se cheama prietenia intre vin si regi? SAMPANIE!
Romanii obisnuiesc sa marcheze momentele speciale ale vietii lor sau, pur si simplu sarbatorile de peste an, cu vin spumant, denumit generic „sampanie”. Se face, insa, o eroare: sampania este, de fapt, sora mai mare si mai rara a vinului spumant.
Sampania pura este prietenia lagata intre vin si regi, fiind singura acceptata de cele mai pretentioase figuri ale lumii – Napoleon Bonaparte obisnuia sa bea exclusiv sampanie Moët & Chandon, din gama Dom Pérignon. Aceasta este, de fapt, sampania originala si pura, care se distinge de celelalte vinuri spumante ale lumii prin aspecte care nu au putut fi inlocuite sau copiate pana in zilele noastre.
Primul dintre aceste aspecte este zona de cultivare.
Sampania, asa cum ii spune si numele, este bautura din strugurii cultivati in regiunea franceza de la care si-a luat denumirea – Champagne. Nicaieri in lume strugurii nu primesc aceleasi savori, curentii de aer nu ajuta vita sa creasca si sa dezvolte aceleasi calitatI. Prin aceasta, sampania devine un element unic si scump, pe nume Dom Pérignon.
Dar, mai multe despre aceasta vom afla in articolele noastre viitoare. Pana atunci, AuroMedia, organizatorul Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust, va doreste o zi cu prietenii exceptionale!
Educatie si eticheta. Conversatia (partea a II-a)
Asa cum v-am promis, continuam astazi discutia noastra despre arta conversatiei. Initierea in arta conversatiei stabileste invingatori pe cele mai diverse si neasteptate planuri. La jumatatea secolului al XVIII-lea, Jeanne-Antoinette Poisson, cunoscuta sub numele de „Madame Pompadour”, avea sa cucereasca, pe viata, inima pretentiosului rege Ludovic al XV-lea. Frumusetea ei era dublata de maniere ireprosabile, accentuate de stapanirea excelenta a artei conversatiei.
Astazi este cunoscut faptul ca, in ciuda calitatilor sale deosebite si a emulatiei permanente pentru inima regelui, „Madame Pompadour” a avut eleganta de a-si complimenta intotdeauna rivalele si de a le incuraja in demersurile lor pentru cucerirea iubitului ei. Acest lucru pare absurd, insa contesa era un exceptional cunoscator al mintii umane. Ea stia ca dorinta de a ramane langa rege nu trebuie sa se transforme in disperare: aceste lucru ar alunga-o definitiv din inima monarhului. Astfel, prin apropierea de rivale, ea nu facea altceva decat sa isi demonstreze increderea in sine si forta de caracter – devenind irezistibila.
Asadar, nevoia de atentie nu trebuie sa se transforme in disperare, dimpotriva. Iata argumentul pentru care, in discutii se impune sa intervenim doar la invitatia sau la incurajarile celorlalti, evitand orice fel de intrerupere a interlocutorilor. Sa ne amintim ca tacerea va spune despre noi mai multe lucruri frumoase decat orice cuvinte.
In momentul in care alegem sa participam la o discutie, trebuie sa avem in minte regula de aur, ramasa de pe vremea Marchizei de Pompadour. Aceasta ne avertizeaza ca este in avantajul nostru sa renuntam la superioritate, chiar si atunci cand o detinem in fata celuilalt. Indiferent de statutul sau pregatirea interlocutorului, nu trebuie sa aratam ca suntem mai inteligenti, mai instruiti sau mai atenti decat acesta. Dimpotriva, cu cat vom aprecia mai mult calitatile partenerului nostru de discutie, cu atat vom avea mai mult de castigat. A incerca sa depreciem calitatile celorlalti sau, la fel de rau, a ne da singuri drept exemplu, este agasant si de prost gust. Toate acestea arata slabiciune, frustrare si nevoie de atentie. Siguranta de sine este citita foarte bine de cei din jur prin modestia si discretia noastra.
Un om care poate admira in altii anumite calitati este perceput ca avand el insusi toate aceste calitati pe care le gaseste admirabile. Asadar, pentru a incepe sa stapanim arta conversatiei, sa exersam arta complimentarii si aprobarii!
AuroMedia, organizatorul Savoart – Sarbatoarea Bunului Gust, va doreste intamplari frumoase sa va complimenteze viata!
Parteneri
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|